Toarce noaptea din fuior liniștea ce se pogoară
Peste sufletul ce vrea să mai urce înc-o scară,
Candela arde-n tăcere neputinți și frici mărunte,
Omul să nu rătăcească iar în grijile de multe!
Luna nouă, dar și veche, prinde cerul de-o ureche
Și ascultă în tăcere, ruga ca pe -o mângâiere!
Îngeri, serafimi, arhangheli, stau de veghe la hotar
Mesageri ce duc spre Domnul ruga sfântă prinsă-n jar.
Un mister ce ne cuprinde ca-ntr-o mantie de nea
Cu isopul rugăciunii fuge boala cea mai grea
Dar leproșii vindecați uită iar să mulțumească,
Unul singur se întoarce într-o lacrimă firească!
Toarce noaptea din fuior liniștea ce se pogoară
Rugăciunea se înaltă, lasă inima ușoară.
Stelele îmbracă cerul, cu lumini și licurici
Candele ce ard de veacuri pentru oamenii cei mici…
18.01.2023
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu