La o margine de timp

 

La o margine de timp, clipa tainic se grăbește

Să dea rodul cel dorit pentru cel mai trudește.

Ars de soare și de vânt, glodul tot se modelează,

Grâul bun să-și ia avânt într-o pită se visează.

Un Manole legendar, din ruine mai clădește

Strigă Ana dintr-un zid, sufletul se perpelește.

În biserica bătrână bate clopot pentru ei,

Doar prin jertfă și iubire mai scăpăm de farisei…

Nici Vrâncioaia nu se lasă cu nimica mai prejos,

Toți feciorii duși la oaste pentru țară cu folos!

Munții toți dau mărturie că vrașmașu-i alungat,

Dar pământul țării noastre parcă este mai sărac...

Mulți plecați în pribegie caută mărgăritar,

Casele în părăsire plâng și ele cu amar!

Dorul a rămas orfan și se tânguie mereu...

Cu o sfântă mângâiere-l liniștește Dumnezeu.

Mărăcinii bat în soare, cresc la voia întâmplării,

Pe părinții îmbătrâniți pruncii lor i-au dat uitării!

Cumpăna de la fântână scârțâie bătută-n vânt

Ulița-i tot mai pustie, nu se-aude un cuvânt…

La o margine de timp, clipa tainic se grăbește

Să dea rodul cel dorit pentru cel ce mai trudește.

Ars de soare și de vânt, glodul tot se modelează

Grâul bun să-și ia avânt într-o pită se visează.

foto sursa internet

Camelia Cristea