Bucurie sfântă

Simt miros de pită, sunt din nouă Acasă!

Mama din fuior toarce în lumină,

Prispa cea înaltă pe un colț de cer

I-a primit pe cei ce n-au nicio vină!

Bunii mei bătrâni apar din icoană,

Chiar și busuiocul s-a pornit a plânge

Inima îmi bate într-un ritm alert,

Gândul revederii strașnic mă tot strânge.

Nucul aplecat străjuește poarta,

Umbra lui înalță încă amintiri,

Un copil aleargă în via ce -i coaptă

Umple un paner fără poticniri…

Sub gutui un scaun caută odihnă,

Ostenit de truda pusă la cules,

În butoi licoarea curge rubiniul

Să îl gust pios astăzi am ales.

Până și dovleacul perpelit pe spate

Caută să pară cât mai jovial

Știind că plăcinta, rumenă, gustoasă,

O să-i dea răsplată, toamna, la final…

Multe crizanteme, ciufulite toate

Dau bineței zilei și bunicii dragi

Stau pe rânduri dese, în culori multiple

Vor să ducă vestea, se cred niște magi…

Câtă bucurie mai încape oare

Într-o amintire plină de culori,

Gustul bun al pâinii, Mama cea duioasă,

Peste toate astea mă trec dulci fiori.

Sub icoana mare am pus un ștergar,

Lacrima tăcerii în el fie prinsă

Și mă rog în taină, pentru ei, cei dragi,

Bucuria asta să rămână sfântă!

foto sursa internet

Camelia Cristea