Fără noi

Fără noi pământul ar fi mai sărac,

Timpul ar dormi fără sa respire

Poate câte-un scâncet, de pârâu secat

Ar marca tărâmul fără de iubire.

Fără noi pădurea n-ar mai avea frunze,

Și ar bate vântul printre crengi uscate

Șoaptele pierdute, n-ar mai fi pe buze,

Ziua s-ar prelinge ca o stea în noapte.

Fără noi în ploaie ar fi doar tăcere,

Îngerii din ceruri toți ar lăcrima

În biserici goale, tipătul de clopot,

Pentru Înviere, sfinții s-ar ruga.

Și atunci făptura, trezită la viață,

Dă o noua formă și un nou destin

Răsărit pe geană într-o dimineață,

Albul din fecioara florilor de crin.

foto Mircea Bezergheanu

versuri Camelia Cristea