M-am trezit sfioasă
adunând tăceri...
Buzele ce-s strânse au
făcut și riduri,
Unde ești
tu oare? Ai rămas în ieri?
Și-au crescut din iarbă
parcă niște ziduri.
Țipătul acesta este
unul mut...,
Inima îl știe, sinele-l
cunoaște,
Am făcut poteci în
necunoscut.
Ochii au găsit zările
albastre.
Toaca rugăciunii sună a
trezire,
Toamna vine grabnic cu
alai de flori,
Pe poteci de gând
străjuiesc castanii
Doar cu amintiri calde mă
înfiori.
Se topesc ghețarii din
Alaska noastră
Sania e trasă de câinii
știuți,
Par așa grăbiți..., se
întorc acasă,
De un bici de viscol,
parcă sunt loviți.
Într-un clocot surd,
arde ceaiul verde
Așchia de brad, flacăra
o vede,
Ceașca tot așteaptă,
mână să-ți sărute
Singură pe masă...doar
cu doruri multe!
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu