vineri, 17 octombrie 2014

Parastas


Poporul meu e parcă mai sărac
Îmbrăca haina strâmtă, ponosită,
Schimbările în rău ne tot irită
Prea mulți vorbesc ușor de mită.


Afișele ne râd frumos în nas,
Pe aici prin țară circul a rămas
Mai vor sărmanii o bucat de pâine,
Trăiesc din greu de azi pe mâine.


Speranța a fugit în altă țară
În neputință timpul se măsoară
Un ghem de ață firul e subțire,
De ne-am veni cu toți în fire!


Cu mugurii de floare ce-au rămas
Să punem toți măcar de parastas
Lumina dintr-un muc de lumanare
Să aprindă conștiință ce ne moare!

foto internet


Camelia Cristea




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu