Dupa zilele toride
și
trecute prin desert
aș
aduce-n brațe marea
și
ți-aș spune că
te-aștept.
Tălpilor
le-aș da cărări
presărate
cu sulfină,
gândului
trecut prin vamă,
doar lumini și
nici o vină.
Peste răni
aș pune mir
dintr-o lacrimă
de tei,
dimineața
unei clipe
mult prea repede ne-o
ei.
Iar fântânii
ce-i secată
i-aș
uda buza uscată,
cumpăna
deasupra vremii
să
nu scârțâie vreodată...!
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu