De la o
vreme iertarea-mi
dă târcoale
Și
toarnă mir din ruga cea
fierbinte,
Cuvântul
“rău” nu știu a ține minte,
Am
înțeles că drumul este înainte!
De la o
vreme simt că înfloresc
Ca
primăvara plină de lumină,
Când
calc cu patos peste vină,
În
fiecare ram mă regăsesc!
Și mă
strecor din mine dimineața
Să văd
cât de frumoasă-i viața,
Chiar și
cu rănile ce mă mai dor
Mă prind
în zbor cu ultimul cocor!
În
privegheri am pus în ținte
Doar
lacrima ce-a fost fierbinte,
Cu
busuioc stropesc necazul
Să
crape-n două când e cazul!
De mine
am uitat pe undeva,
În
bucurie toată ziu-aș sta
Să-i
simt duioasa alinare
Și mult
râvnita vindecare!
27 aprilie 2015
Camelia Cristea
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu