A plecat pe fugă Vara
Cu alaiul ei de soare,
În mătasea de porumb
Dimineaţa mai răsare!
Doar în poala unui câmp
Îi văd urma de dogoare
Şi-a lăsat culorea
aprinsă,
Într-o inimă de floare.
A îmbrăcat în zale
verzi,
Toţi copacii din grădină,
Printr-un nai doineşte
timpul
Muzica e în surdină...
Roţile de tren se zbat
Pe o şină nevăzută,
De ar ştii
lumea misterul
Cred că toată ar fi
mută...
Rânduiţi ca la paradă
Stau ciorchinii strânşi
în vie,
Vor să umple iar panerul
Să ne-aducă bucurie.
Merii au roşit copacii
În livada de pe deal,
Pregătiţi sunt de festin
Şi au strâns chiar
arsenal...
În oglinda unui lac
Se admiră un răţoi,
Unde-i liniştea mai tare
Vrea să facă tărăboi...
Într-un muşuroi furnica
Cară grâne pentru iarnă,
Vântul suflă fără milă
Bobul vrea
să îl răstoarne
Greieraşul prinde-n
strune
Dorul zilelor de foc,
Când sonete se-aprindeau
Chiar în fir de busuioc.
Ceru-şi scutură năframă
Şi toţi norii se trezesc
Tună, fulgeră şi iată,
Stopi de ploaie dăruiesc.
În pământ se scurg
izvoare
Setea să i-o potolească,
Iarba-i creşte în
picioare,
Ciute vrea să mai
hrănească...
Un Naiv pictează seara,
Când sub aripă de lună,
Stelele se-aprind pe boltă
Şi ne spun chiar: -Noapte
bună!
Îngerii din cer veghează
Să ne fie somnul lin,
Pruncușoru-n
vis oftează
Eu privesc şi mă
înclin....
20 august
2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu