Schimbă faţa
lumii Doamne de vei vrea,
De o vreme parcă,
negura-i pe ea,
Din Tabor trimite sfânta
Ta Lumină
Să ne lepădăm
de a noastră vină.
Noi suntem la poale, Tu
ne-aştepţi în vârf,
Drumul este greu şi tare
abrupt,
Trepte nevăzute se ivesc
în zare
Le-a zidit Iubirea Ta
izbăvitoare.
Inima şi mintea se unesc
întruna,
Când pe coji de nucă
așezăm minciuna
Şi-atunci se aprinde
ruga-n miez de noapte,
Mai scăpăm de noi, doar
prin bune fapte!
Răstignim păcatul
şi-nviem în zori,
Ne petrecem paşii prin
nori călători
Şi avem nădeje
că într-o bună zi,
În Lumina Ta ne vom
regăsi.
06.08.2015
foto Mircea Bezergheanu
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu