Tu ești
Minunea care m-a ajutat să sper
Să am în
viața asta cel mai înalt reper,
Cu
fruntea sus prin toate să trec și să răzbesc
Să nu
dau înapoi atunci când pătimesc...
M-ai
învățat să cânt cu sufletul senin,
Când
rănile mă dor răbdării să mă-nchin.
Să mă
feresc de drobul de sare ce se vrea
Străjer
cu rang înalt, chiar lângă ușa mea!
Tu ești
minunea care deschizi fereastra minții
Și mă
ajuți să văd cum trec smeriți Părinții,
Când
toaca bate-n lemn și-i cheamă în biserci
Se-adună-n
jurul rugii cu mici și marii clerici.
M-ai
ajutat să văd Lumina din tunel
Și
oamenii frumoși ce îl slăvesc pe El,
Clipa
primenită în straie de Mireasă,
Ce cu
alai de îngeri mi-a și intrat în casă!
€“-------------------------------------------
Cuvintele
sunt mici și nu pot să redea
Flacăra
trăirii și lacrima din ea,
Recunoștința,
mila, iertarea și iubirea
Ce au
săpat în mine și-mi șlefuiesc menirea...
21 august 2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu