Mă
doare primavara acesta pân la os,
Când
văd că e-n risipă ce ne-a lăsat Cristos,
Pe
tempulul sfânt de jerfta, doar ruga îngenuncheată,
Acesta
bucurie, mi-a fost ușor furată!
Un
liliac albastru și cerul prins în floare,
Îmi
dă o alinare, și poate vindecare…
E
semnul că din raiul atât de nesfârșit,
Un
înger, printre oameni, în taină a poposit.
Din
clocotul furtunii, ce-mi răvășește firea,
Pe
crucea răstignirii voi pune uneltirea,
Și-n
grijă Ta cea sfânta, mă voi lasă mereu
Să-mi
înlesnești cărarea, spre sfânt lăcașul Tău!
Mi-e
inima în lacrimi, litanii cresc în pâine,
Vreau
să mai scap de mine și să mai cred în mâine,
Pecetea
celui rău se pune peste toate,
Fă
doar de-a Ta lumină, să avem cu toții parte!
Pe
templul Tău senin, au pus zăvor și strajă,
Să
urce pe cărarea, doar oamenii de “vază”
Ei
n-au gustat din trupul jertfit și înviat,
Ci
doar din cupa plină, a marelui Pilat!
O
lacrimă se scrie, când rana este vie
Să
stăm la masă Ta, la Sfânta Liturghie,
Ne-ai
dat smochinul tot, în rod și plină floare,
Acesta
necredință mă mușcă și mă doare!
Creștini
din lumea toată, vă îndemn la rugăciune
Sunt
vremi de încercare, de rătăciri prin lume,
Numai
uniți prin rugă vom birui ce-i rău
Așa
să ne ajute, Prea Bunul Dumnezeu!
10.05.2020
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu