luni, 1 iunie 2020

Un dor de Copil...




M-apucă de mine, un dor mai nebun,
Când larma din lume se frânge-n cuțite,
Mi-e dor de acasă, de Copilul fragil,
Și toate acestea vin pe sărite…

Mi-e dor de caisul, atât de bogat
Și fructul amintirii, mai scrie o poveste
Copilul acesta se bucură iar,
Și vreau să va dau și vouă de veste!

E soare în suflet, e soare aici,
Iar Mama aduce un coș de cireșe...
Firele astea le țes tot cu dor,
Și lacrima scrie cuvinte alese!

Mingea alergă asfaltul încins,
Rotunde amintiri încă tresaltă
Șuieră trenul, și-n gară mereu
Apare un soare și-o altă haltă!

Un curcubeau, trasează speranțe,
Pe cerul cu ploi după furtuni,
Mă rog Îngerului să- aducă noi șanse,
Și-n lume Oameni, frumoși și mai buni!

Copilul aleargă prin verdele crud
Și ceru-l atinge cu inima pură,
Câmpuri de maci îl așteaptă în zori
Când vise albastre se țin strâns de mână!

https://confluente.org/camelia_cristea_1590998835.html
01.06.2020

foto sursa internet
Camelia Cristea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu