La Iași...

Pe drumul care urcă spre lumină,

Cu tânguiri și ochii plini de lacrimi

O toamnă tristă scaldă în rugină,

Atâtea neputinți și multe patimi.

Un clopot cântă ruga de iertare,

Iar frunza, răvășită se frământă

Preacuvioasa multă milă are

Și tânguirea lumii o ascultă!

Pe strane vechi, se -așează neputința,

Iar sceptrul uneltirii calcă vremea

Cu nonșalanță umblă acum prin viață,

Trădarea, ateismul și puterea!

Pe ceara lumânării, frige gândul,

Prin fire de paianjan, trec încă rugăciuni,

Ne îndeamnă Cuviosa, să ne păstrăm nădejdea

Să învățăm cu toții să fim un pic mai buni!

Atâta ploaie-n lacrimi și clipa se destramă

În Iași doar amintirea atârnă într-o ramă,

Un psalm de pocăință să -aducem azi cu noi

Să trecem întăriți, prin vremi și prin nevoi!

13.10.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea