Pe umărul Tău am scris iar cu lacrimi,
Când viața scenarii mai triste mi-a dat
Mâinile-s prinse în rugăciune,
Din mila-Ți prea mare și-acum am să scap.
Curajul se pleacă -n metanii și cere
Să fie întărit când Toamna e grea,
Frunza se frânge, aceasta e vrerea
Și toate se scriu în inima mea.
Cu fir de lavandă și iasomie,
Țes un ștergar să-ți dăruiesc
Umărul Tău mă sprijină iară,
Atât de simplu și de firesc!
Arde plăpând candela vieții,
Verdele crud e-n amintiri
Pleoapa deschide lumini dimineții,
Cu rouă din lacrimi și rouă din crini!
Pe umărul Tău am scris cu speranță,
Când toamna se înaltă din mine și vrea
Ca via acesta să fie bogată,
Rodul iubirii să crescă în ea!
foto sursa internet
Camelia
Cristea
04.09.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu