Miroase a lavandă și-a mere coapte,
Toamna cu mine se ține la pas,
Dorul îmi cântă cu nostalgie,
Vara aprinsă în maci a rămas.
Gândul brodează dantele albastre,
Când cerul speranței se pleca din nou
O tinerețe, cu larma-i grăbită
Se mai aude printr-un ecou.
Foșnet de frunze și amintirea
Copilul alergă spre inima ta,
Cărarea e strâmtă, de pază e viața,
Iar toamna îmi pare rece și grea.
Cocorii se înaltă un gând călător
Departe, apoape și inima tace,
Un curcubeu după ploaia se vrea
Colțul de rai și multă pace!
Miroase a lavandă și-a mere coapte,
Toamna cu mine se ține la pas,
Inima cântă în cerul de pace
Poemul vibrează la al ei glas.
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu