Aripi

 

Zile grele au pus cântarul uneori la îndoială,

M-am temut de neputință și o spun fără sfială!

Drumul îmi părea prea greu, mă simțeam fără putere,

Doar în rugă îți ceream să se facă a Ta vrere.

Am trecut prin munți de sare și prin văi de rătăcire,

Inima smerită, frântă îmi citea dintr-o psaltire.

În deșertul neputinței căutăm să dau de apă,

Prin adâncuri simt cum ruga neîncetat și acuma sapă.

A fost greu, a fost și bine, spre final am dat de mine...

În lumina suferinței am văzut chipul credinței

Crini aprinși pe rug de stele și iubirea Mamei mele,

În năframă, lacrimi grele, rana am spălat cu ele.

Mulțumirea vreau să fie floarea sfântă pe altar

Știu că toate-și au un rost și nimic nu e -n zadar!

Călători prin vama vieții să clădim doar ce-i frumos

Aripi sfinte-n căutare către cerul luminos!

08.04.2022

foto sursa internet

Camelia Cristea