Puiul Mamii Îngerași strâng la piept o amintire,
Bucuria îmi sporește, ca lumina din psaltire.
Clipe albe, fericite, conturează un castel,
Când mă leagă neputința, să mă plimb discret prin el.
Prin fereastra așteptării, chipul vesel de copil
Îmi alergă pân la suflet și îl simt atât de fin.
Brațe mici, îmi dau putere și iubire ca să sper
E o taină ce o simt, un profund, adânc mister.
Bucuria-și face casă în adâncul inimii,
Devenim și noi o clipă, din adulți, niște copii.
Zarva asta mă ridică și mă văd cum înfloresc,
Pentr-o clipă, chiar de-i mică, simt că iarăși mai trăiesc!
Mulți pupici, cu gust de miere înfloresc în primăveri,
Pe o pajiște albastră am rămas uimită-n ieri…
Timpul l-am oprit în loc, poate, doar vreo trei minute
Să adun cu bucurie, taine multe, neștiute!
În dar pentru dragii mei nepoței, Alexia-Teodora și David -Andrei
08.04.2022
foto arhiva personală
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu