Leacuri

 

Peste negura uitării, cerne Îngerul lumină

Cel pătruns de suferință să se scuture de tină

Din iubirea nesfârșită, crini de pace și de dor

Înfloresc în inimi arse să le mângâie ușor…

Timpul prieten și tiran, în clipsidra-i nemiloasă

Prin nisip bătut de vânt plimbă clipa cea frumoasă.

Ticăit de ceas nebun, frânge clipele în două,

Primeniți în lacrimi sfinte să începem viață nouă!

Primăvara mult dorită strânge-n mâinile de iarbă

Bucuria, tinerețea, intuiesc cum o să fiarbă!

Prin magnolii timpurii, înfloresc mereu speranțe

Îmi șoptesc atunci copacii că mai sunt în viață șanse…

Cerul prins în nemurire se deschide sfânt altar,

Îngerul îmi tot spune, că nimic nu e-n zadar!

Suferința și iubirea, casă mare fac de veacuri

Amândouă aduc în lume, întrebări și multe leacuri.

08.04.2022

Camelia Cristea