Copil bălai la Mama acasă,
Un rai, o viață prea - frumoasă
Credeam că tot mi se cuvine
Și Doamne, cât era de bine!
Când ziua își vărsa lumina
Iar ochiul se trezea la viață,
Vedeam cum crește rădăcina
Cu rodul ei plin de dulceață…
Un soare blând ne ținea calea
Și alergam cu vântu-n plete,
Toți mieii se întâlneau pe uliți
Cu cireși coapte la ureche!
Genunchii plini de julituri
Aveau plasturi doar din tină,
Și ne jucam cu frații toți
Iar Mama ne împărțea lumină!
Jucam șotronu-n fața casei
Sau “nu te supără mai frate”,
N-aveam prea multe jucării,
Dar spun: - Aveam atunci de toate!
Mușcam din pâinea cu untură,
Pe rând, ușor o îmbucătură,
N-aveam covid, n-aveam nici bani,
Dar Doamne-s cei mai frumoși ani!
Când tata ajungea acasă,
Ne așezăm cu toți la masă
Și Dumnezeu mânca cu noi,
N-aveam nici griji și nici nevoi.
Și înainte de culcare,
Cu toți spuneam o rugăciune
Să mulțumim că suntem bine,
Că viața asta-i o minune!
Citeam în pat, doar o poveste
Vă spun acum că nu mai este...
Copil bălai la Mama acasă,
Un rai, o viață prea- frumoasă!
25.04.2023
foto
sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu