Privesc azi cerul și-l văd cum se deșiră,
Un ghem de ață, viața se tot miră...
Încătușat în propriile-mi frici
Te rog Părinte, iar să mă ridici!
Mă caut printre atâtea tratamente
Și de trăiri ce-au fost poate absente
Mă regăsesc la talpa crucii Tale,
Acolo-mi plâng păcatele cu jale!
Cu mâna Ta din patimi mă ridici
Te simt aici, când sunt strivit de frici,
De răul care arde fără milă,
În căutări mă aflu mai umilă!
Pe Iov îl văd și lacrima mă strânge
Din suferința lui vuiește atâta sânge,
Credința și nădejdea-l tot veghează
Această pildă în mine este trează!
Te rog să-mi dai putere pentru toate,
Când am căzut m-ai tot cărat în spate,
În fapte bune să sporesc credința
Și-n haină de iubire să-mi îmbrac ființa!
Chiar dacă valuri reci în mine tot lovesc
Te rog să mă ajuți să nu cârtesc,
Tu știi mai bine ce-mi este de folos
Când sunt în vârf, dar și strivit pe jos...
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu