Picătura

Ceruită-i picătura soarelui în răsărit,

Un oștean și-a pus armura și-nspre tine a pornit.

Are-n tolbă multe vise, aurite-n primăveri,

Astăzi parcă înflorirea-i mai frumoasă decât ieri.

Piscul muntelui așteaptă pașii să-l cutreiere,

Iarba verde crește dreaptă, noaptea-i cântă un greiere.

O furnică duce-n spate, un grăunte și ceva,

A uitat de atâta trudă să se bucure și ea....

El, oșteanul, le admiră și se bucură mereu,

A primit în dar Iubirea, rază dintr-un curcubeu.

Ursitoarele, se pare, ruga Mamei au ascultat

Și-i purtat pe valul care marea l-a îmbrățișat.

Din podoabele acestea, dalbe flori și diamante,

Pentru toate este-o vreme, să ai țeluri cât mai 'nalte.

Să bei roua dimineții dintr-o cupă de cleștar,

Viața ta, plină cu miere, de amar să n-ai habar!

dedicata fiului meu Alexandru

13.08.2014

foto internet

Camelia Cristea

A trecut

A trecut în grabă vara peste noi,

Toamna din penel frunza' ngălbenește

Bat în geam cu lacrimi ploile șuvoi

Parcă ar fi un rău gata să se verse.

Iarba se usucă, crengile se frâng,

Dorul mi-a rămas învelit în șoapte,

La un țărm tomnatic sălciile spun

Că aș fi un mal tare singuratic.

În căușul palmei am găsit o scoică,

Marea îmi vorbește, valurile-s reci

Simt nisip pe talpă și un colț de stâncă,

Pescăruși în zbor, visul mi-l petrec.

Am aprins în mine candela speranței

Și-am să scriu cu via strugurilor copți,

Furii vor să vină iar în miez de noapte

Eu rup un chiorchine și-i hrănesc pe toți!

Visul meu de vară a plecat lunatec,

Am rămas în toamna frunzei arămii,

Adun în panere fructele ce-s coapte

Și le dau în dar celor ce sunt vii.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1409314194.html

foto internet

Camelia Cristea

Am venit spre tine

Te-am primit în viață, flacără – trăire,

Lacrimă pictată, pe un ochi de stea

Străjuie altarul rugăciunii albe.

Zarea mea senină, prinde zarea ta.

Pelerin prin lume, regăsiri în sine

Drumuri ce-s pavate, pașii spre lumini

Toaca minții bate, ce-aș fi fără tine?

Pasager stingher, poate clandestin.

S-a aprins în mine flăcăra credinței

Am săpat adânc, pân la temelii,

Pe un colț de stâncă am să pun vitralii,

Răsărit să prindă... toamnele târzii...

Pe cerul iubirii, catedrala vieții

Au zidit cu trudă, sfinții rugători,

Flacără lor arde, jerfa este vie

Noi doar lumânări pe altar de flori

Călători prin lume fii nemuritori,

Veșnicia clipei tăinuiește zborul.

Vom lansa rachete către alte lumi

Migratori în spațiul mare de Minuni!

foto internet

Camelia Cristea

M-am trezit

M-am trezit sfioasă adunând tăceri...

Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,

Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?

Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.

Țipătul acesta este unul mut...,

Inima îl știe, sinele-l cunoaște,

Am făcut poteci în necunoscut.

Ochii au găsit zările albastre.

Toaca rugăciunii sună a trezire,

Toamna vine grabnic cu alai de flori,

Pe poteci de gând străjuiesc castanii

Doar cu amintiri calde mă înfiori.

Se topesc ghețarii din Alaska noastră

Sania e trasă de câinii știuți,

Par așa grăbiți..., se întorc acasă,

De un bici de viscol, parcă sunt loviți.

Într-un clocot surd, arde ceaiul verde

Așchia de brad, flacăra o vede,

Ceașca tot așteaptă, mână să-ți sărute

Singură pe masă...doar cu doruri multe!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1408708019.html

foto internet

Camelia Cristea

Fără noi

Fără noi pământul ar fi mai sărac,

Timpul ar dormi fără sa respire

Poate câte-un scâncet, de pârâu secat

Ar marca tărâmul fără de iubire.

Fără noi pădurea n-ar mai avea frunze,

Și ar bate vântul printre crengi uscate

Șoaptele pierdute, n-ar mai fi pe buze,

Ziua s-ar prelinge ca o stea în noapte.

Fără noi în ploaie ar fi doar tăcere,

Îngerii din ceruri toți ar lăcrima

În biserici goale, tipătul de clopot,

Pentru Înviere, sfinții s-ar ruga.

Și atunci făptura, trezită la viață,

Dă o noua formă și un nou destin

Răsărit pe geană într-o dimineață,

Albul din fecioara florilor de crin.

foto Mircea Bezergheanu

versuri Camelia Cristea

Încă nu-i târziu....

Am venit spre tine când era târziu

Clocotul furtunii umpluse paharul,

Și din valuri repezi încă îți mai scriu

Vântul își golise întreg arsenalul.

Tu ai scos bagheta și-ai oprit furtuna,

Ca un magician care-ți dă fiori

Pe un țărm de pace mi-ai întins și mâna

Răsărit de soare, tresărit în zori.

Dimineață-ți spun, știu că așa îți place...,

Când deschid ferestra, intri-n casa mea

Și desfaci petala unei flori din glastră

Acum fără tine, sigur n-aș mai sta.

Roua lăcrimează în grădina vieții

Frunze arămii totuși am sa-ți scriu

Sfărâmat paharul și furtuna trece,

Pe un țărm de pace încă nu-i târziu....

http://confluente.ro/camelia_cristea_1408506563.html

11-08-2014

foto internet

Camelia Cristea

Rază de soare

Am plecat din mine și-am pornit spre noi,

Lăcrima tăcerii zăvorâse o poartă,

Pașii doar de vise, mai erau plimbați

Zmeul fără teamă, către cer zburase. 

 

Nopțile atârnau grele la cântar,

Balanța-și pierduse parcă echilibru

Tu de toate astea nu aveai habar...,

Fără teamă însă defineai întregul. 

 

Rugăciunea zile, doar eu o spuneam,

Căci credeam în soartă și în drumul crucii

Pietrele aruncate, uneori râneau,

Și scânceam în mine, mă închideam în șoapte. 

 

Urc fără oprire, chiar de drumu-i greu

Piscul am să-l văd când e nins de floare,

Cerul îmbrățișat de un curcubeu

Și-am să-ți scriu senin c-o rază de soare. 

http://confluente.ro/Stihuri--Visare/camelia_cristea_1408189854.html

foto internet

Camelia Cristea