Se varsă ceru-n poala
unui câmp,
Iar soarele în fire de
mătase,
Fuioarele au tors grâu
și porumb
Bogatul rod ne intră iar
în case.
Podgoriile miros deja a
must,
În teasc din struguri
lacrimi împlinite
Din pântec de butoi mai
sare-un cep,
Un pivnicer înnumară
oi pe sărite.
Prin nori de fum, în
grabă trec cocorii,
Veșmântul toamnei cu
brumă e brodat,
Într-o broboadă-și
strânge zilele cernite,
Pe firul ierbii cu pași
grăbiți rugina a călcat.
Un lampagiu mai fură o
gutuie
Să lumineze noaptea în
iernile ce vin,
Plictisul să-l alunge
din viscolul
ce geme,
Savoare să îi dea și
unei căni cu vin!
Poveștile se spun la
gura sobei
Din jar se-aprind obrajii
unui măr,
Eu tot mai cred în
prinți și Cosânzene,
Și torc poem de suflet
cu firele de dor.
http://confluente.ro/camelia_cristea_1410839353.html
14-09-2014
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu