Am cusut
pe ie macii toți în floare
Spicele
de grâu scăldate în soare,
Hora
bătrânească ce o știau moșii
Dimineața
pură când cântau cocoșii!
Piscul
unui munte albit de speranță,
Dorul ce
așteaptă, o mână pe clanță,
Aripa de
vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul
arborat de un vis semeț!
Am cusut
pe ie, zâmbet de copil,
Doina din
străbuni ce încă o știu,
Un altar
de brazi, cu vârful spre cer
Și un
ceas de taină, când încă mai sper.
Lacrimi
am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un
pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele
vărsat de ai mei strămoși,
Anii
tinereții calzi și luminoși!
Am cusut
icoana Sfintelor Fecioare,
Când
primeau Lumină parcă-n calendare,
Smirna
parfumată din teii înfloriți
Mâinile
trudite pentru cei munciți...
Sufletul
și ruga în genunchiul minții
Cum ne-au
învățat de mici și Părinții,
Talpa și
opica, plină de sudoare,
Sora mea
și Prutul ce încă mă doare!
Ia am s-o
îmbrac ea îmi este portul,
Când îmi
petrec Moșii am să cos și ortul,
Vămile
să trecem înspre veșnicie
Cu făclii
speranțe aprinse pe ie!
02 iulie 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu