E
soare aici și atât de frumos,
Dar
drumu-i pustiu și noduros,
Doar
raze blânde îl mângâie lin
Cuvântul
aș vrea să fie senin.
Păsările
cântă în cor armonii,
Magnolia
înflorește în gardurile vii
Copacii
gătiți în rochii de gală
Valsează
albul în liniștea goală…
Din
geamuri, albastru, ochi de copil,
Privește
cu doru-i rebel și zglobiu…
Vântul
adie atâtea păreri,
Floarea
de colț se uită-n spre ieri.
Sirenele
taie liniștea toată,
Lumea-I
departe și tare speriată...
Pustiul
se plimbă pe străzi fără teamă
Clipa
această ușor de destramă….
Panică
urcă pe scări triumfal
Marea
în zbucium aruncă un val,
Clepsidra
își scurge nisipul duios
Ruga
se înaltă ușor, glorios.
Clopotul
cântă un psalm de durere,
Fă
să înțelegem de a Ta vrere
Ochiul
luminii să vadă ce-i viu…
Atât
cât e vreme și nu-i prea târziu!
16.03.2020
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu