Acorduri
prea ample și inima cântă,
Dorul
din mine parcă cuvântă
Firul
de ață se rupe ușor,
În
lumea aceasta sunt călător…
Armuri
am să-mi pun, să trec prin viață,
Un
zâmbet duios de dimineață
Gânduri
curate, fierbinți la amiază,
Prin
vremi tumultoase să rămân trează.
Din
ruga aprinsă îmi iau iar elan
Să
nu treacă timpul, risipă în van,
Prea
multe griji împiedică clipa,
Zborul
să oprescă, să-i rupă aripa.
Duioase
aminitiri și alba năframă,
Se
strâng în suflet că într-o ramă,
Acolo
e Mama, duioasă de ea,
Prin
veac de lumină, mereu o să stea!
Acorduri
prea ample și inima cântă,
Dorul
din mine parcă cuvântă
Firul
de ață se rupe ușor...
Sunt
un om simplu, un trecător...
foto sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu