Să
se pogoare duhul de ziua Cinzecimii,
Iar
limbile de foc să ardă tot ce-i rău
O
lume în derivă să Îți audă glasul,
Și-n
căutarea vremii să afle drumul Tău!
Să
se pogoare duhul peste întreg pământul,
Și
liniștea dintâi să prindă iar contur
Biserica
din suflet să-și pună noi vitralii,
Prin
care să văd cerul și Omul cel mai bun.
Să
se pogoare duhul în chip de porumbel
Peste
cei care-n lume îl caută pe El,
Iar
rănile din suflet, să fie vindecate
Durerile
trecute, pe rând, toate uitate!
Să
se poagoare duhul pe ape învolburate,
Furtunile
din noi să fie alungate
Tăcerile
să urce în rugă către cer,
De
ziua cinzecimii, dezleagă din mister.
Să
se pogoare duhul peste copii noștrii,
Curați
la chip și suflet să îi păstrezi mereu
Pe
aripi de nădejde să îi ridici din lume,
Când
toate-s în derivă și-urcușul pare greu!
Să
se pogoare duhul de ziua Cinzecimii
Iar
limbile de foc, se înalță pe pământ
În
liniștea uitării să înflorescă crinii,
Ca
omul să păstreze tot ce e bun și sfânt!
07.06.2020
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu