Copile drag, cu bucle bălai,
Senin ca cerul, acesta de mai
Îmi scuturi salcâmii, de dor ce m-apasă
E liniște-n floare, aici este acasă!
Fereastra-n lumină se uită mereu
Să vadă seninul și drag chipul tău
Depărtarea apasă și-mi face o rană,
Lacrima Mamei parcă-i dojană.
Parcul acela-n care zburdai
Colțul tău sigur și cerul din rai,
Azi e stingher și tot mai rece,
Dorul în el, veacu-și petrece…
Plăcinta cu mere, te-așteptă și-acum...
Știu că e greu, cu pașii pe drum,
Tălpile-apasă timpul mereu,
Un drum e sigur, spre sufletul meu!
Toate sunt vechi, așa acum le știi
Noi, doar veștile, ce ni le scrii
Pruncii tăi dragi, soția dorită,
Viața de Înger mereu ocrotită!
Copile drag, cu bucle bălai,
Senin ca cerul, acesta de mai
Îmi scuturi salcâmii de dor ce m- apasă
E liniște-n floare, aici e acasă!
22.05.2020
foto sursa internet
https://confluente.org/camelia_cristea_1621702543.html
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu