O lumină

 

O lumină nu se-ascunde niciodată sub obroc,

În Cuvinte și în viață ea își face ușor loc

Far în nopți și-n rătăcire e iubirea ce în noi,

Luminează și ne scoate din prea multele nevoi.

O lumină îți da sens în hățișul surd al vieții,

În omagii și în versuri o cinstesc nespus poeții,

Inima de Mamă este o lumină ce te scapă

Când paharul tău e plin și se îneaca iar în apă…

O lumină este gândul primenit în mir de floare,

Când sămânța bucurie este -n rod și dă culoare

Câmpul tot în spic de grâu și-o prescură în batistă

Pentru lacrimă tăcerii ce s-a frânt ușor și tristă….

O lumină e speranța ce clădește scări în noi,

Când e vreme rea și plouă cu amnar și cu nevoi…

Rugăciunea e lumina ce aprinde viața toată,

Inima se primenește și devine mai curată!

O lumină este viața ce o porți cum se cuvine

Și în tine mai încapi, greu îți e, dar e și bine…

Firul ierbi legănat de o blândă adiere,

De atâta bucurie, prinzi și Tu ușor putere!

O lumină este cerul ce se uită pe fereastră,

Când cămașa zilei-și pune o culoare mai albastră

Și-ntr-o cupă de nădejde înflorește iar un crin

Cu speranță și iubire, Maicii Sfinte mă închin!

foto sursa internet

Camelia Cristea