A început harababura primăverii să se arate
Floarea a întrecut măsură stă cu pletele lăsate
Toți copacii parfumați, poartă brațe de lumină,
Bucuria înfloririi să ne fi mai deplină!
Verdele înlăcrimat de un strop ghiduș de ploaie
Se ridică spre înalt într-o frunză vălvătaie
Vrea s-atingă infinitul unui colț plecat de cer,
Când o rază mai miloasă ne dezleagă din mister.
Doi bujori îndrăgostiți își desfac pe rând petale
În grădina bucuriei unde-i liniștea mai tare,
Liliacul albăstrit, de cerneala unui nor
Își ridică fruntea-n cer, într-o floare în décor.
Clopotul unei zambile strigă cât îl ține gura
Că lumina dimineții a întrecut subit măsura…
Lăcrămioara cea sfioasă radiază în buchet
Și se bucură de albul răvășit și indiscret…
O narcisă se aprinde într-o rază de lumină,
În grădina primăverii vrea și ea discret să vină…
Un bondar, la mandolină s-a pornit să dea concert,
Firul ierbii să-l trezească, că a stat prea mult inert!
Peste toată bucuria, de culoare răvășită,
Noaptea -și pune stele-n păr și pășește liniștită
Cu mantia unui înger se acoperă pământul,
Primăvara se-odihnește și înaltă-n vers Cuvântul!
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu