ACASĂ

Acasă-i aici, în inima mea,

În ea nu încap ploi și furtună,

Pita miroase, e caldă și-ar da

Celui flămând, să vină, să ia.

Acasă e raiul acesta preasfânt,

Când suntem cu toții iar împreună,

Și-n noi mai încape cuvântul cu rod,

Credința, nădejdea și voia cea bună.

Acasă e Mama în inima mea,

Fuiorul acesta de dor, borangicul,

Mai toarce frumos amintirea când vrea,

Pe umeri își pune în zori chiar ilicul.

Acasă-i copilul ce-l strâng iar la piept,

Mânuța lui caldă mă mai alintă,

Dormi puiul mami, dormi că te țin

În mirul iubirii, ce-n mine e plin!

Acasă-i icoana cu sfinți rugători,

Biserica-n mine mai are o turlă,

Simt cum o mană mă ține mereu

Și mă aduce aici lângă turmă.

Acasă e candela ce arde mocnit,

Dorul din mine să-l mai topescă,

Viața să-și poarte cursul firesc

Către împărăția sfântă, cerească.

Acasă-i aici, în inima mea….

http://confluente.org/camelia_cristea_1560083111.html

08.06.2019

foto sursa internet

Camelia Cristea

Poarta

La Poarta sărutului, încă mai bat

Zile și nopți cu cerul pe frunte,

Brâncuși într- o piatră sclupteaza și-acum

Piscul semeț a unui munte.

Cu dalta tăcerii, lucrează încet,

Să nu trezească noaptea când doarme,

Un arhangel pictează pe savalet…

Clipa divină, în modul cel tainic.

La masa tăcerii, pâinea dospește

Să vină sărmanul, fărâmă să ia

Cu ce e sfânt, el se hrănește,

Când vremea e vitegra în viața sa.

Coloana cu fruntea înfiptă în cer,

Privește seninul din raiul promis,

Artistul sclupteaza și-acum în mister

Un înger lumină, în taină mi-a zis.

http://confluente.org/camelia_cristea_1559972894.html

foto sarutul de Consatntin Brancusi

Camelia Cristea

Copile rămâi...

Copile te caut și te găsesc,

Miroase a verde și -a pită crescută

Din raiul acesta, sfânt pământesc,

E inima mea încă țesută…

Copile rămas în sufletul meu

De veghe în noapte, când este furtună,

Mă porți printre astre, în vise mereu,

Și-mi readuci voia cea bună.

Copile, când cerul își scutură poala,

Cu îngeri destoinici te prinzi iar în joc

În bucle de aur se varsă un soare

Și timpul năuc rămâne pe loc…

Copile bujorii îți cresc în obraji,

Când larma se-aprinde voioasă în horă

Pe tălpile goale văd busuioc

Iar viață-i senină și parcă mai nouă!

Copile rămâi în verdele crud

Și -n sufletul toamnei, bătut chiar de brumă,

Poveste aceasta cu dor o ascult

Iar Mama îmi spune din nou: Noapte bună!

Copile rămâi...

01.06.2019

Camelia Cristea

Ruga împăcării

Renaște speranța în inima mea,

Când frații se prind iarăși de mână,

Clopotul sparge, tăcerea ce-i grea

Și suntem din nouă în rugă împreună.

Îngeri, arhangheli și serafimi

Se-adună-n altare spre împăcare,

O pace divină coboară-n sublim

Ia tot creștinul, ce vrea, și nu-o are!

Isaia în horă acum dănțuiește,

Iar cerul coboară în inima mea,

În lume un bob de grâu încolțește,

Rodul cel bun acuma se vrea!

Picură cerul o lacrimă grea

Să spele duios și ultima rană,

Văd sânge Iisuse, e inima Ta

Potirul îl umplii, să vină, să bea!

Osana răsună în cer, pe pământ,

Un glas ca de tunet, acum glăsuiește,

Dă Doamne iubire, speranță și cânt,

Iar ruga împăcării te rog, o primește!

foto sursa internet

01.06.2019

Camelia Cristea

Regina,

Luna mai, ca o regină,

În alai de flori și soare

Pune verdele să țeasă

Câmpul, că e sărbătoare.

În livadă, printre crengi,

Prinde poame înverzite

Ochiul ager de copil,

Le zărește pârguite…

Cu o mână nevăzută

Zugrăvește de cu zori

Și-n grădina de la țară

Aprinde discret bujori.

Nucul cel bătrân se pare,

Are frunza tot mai grea

Pân la toamna vrea să țină

Umbra cum o zice ea…

Pe o bancă aurită,

Bunii mei se odihnesc

Și cu ochii bucuriei,

Din cer astăzi ne privesc…

Peste mâinile trudite

Se revarsă lacrimi calde,

Amintirea de poveste

Simt și astăzi că mai arde!

Luna mai ca o regină

Îmi aduce flori în glastră

Și o rază de lumină

Ce-mi zâmbește din ferestră…

http://confluente.org/camelia_cristea_1559071222.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

O clipă…

Am oprit o clipă timpul

Să mă uit discret la Soare,

Raza plină de iubire

Să-mi dea iarăși alinare.

M-am oprit din graba vremii

Și-ascult inima cum bate,

Este tutuși primăvară,

Dar târziu și pe înserate.

Am spart ceasul ticăit

Și un colț dintr-o oglindă,

Ghioceii de pe tâmplă

Azi suav, iar mă alintă…

Am pus sufletul să cânte

Odă sfântă a bucuriei,

Pe tărâmul unui dor

Se întâlnesc iarăși copii.

Mâna într-un tremur cată,

Să mai prindă înc-o mână,

Și uninte pe vecie

Uite așa o să rămână.

Am pus pașii primăverii

Să străbată iar cărări,

De atâtea drumuri sure

Mă îmbrac în resemnări.

Am pus dorul să mai cânte

Câte-o doina când veghează

Chiar de-s drumuri neîncăpute

Inima o simt că-i trează.

Am pus liniștea de veghe

Chiar aici în casa mea,

Într-un muc de lumânare,

Arde neputința grea…

Am oprit o clipă timpul

Să mă uit discret la Soare,

Raza plină de iubire

Să-mi dea iarăși alinare.

foto sursa internet

Camelia Cristea

Îmi dai…

Îmi dai…

Din raiul Tău îmi dai câte un crâmpei,

Să trec cu sârg de muntele de sare

Când pasul doare la sfârșit de drum,

Tăcerii să-i fiu blândă alinare.

Cu mâna Ta, îmi întărești voința

Ce o pierdusem parcă pe cărare,

Și-n caruselul vieții, doar credința

M-a sprijinit prin aspra izolare.

Toiag îmi ești pe drumul încercării,

Când nopțile, prin mine rătăcesc,

O candelă aprind și mă căiesc,

Cât efemer, în drumul pământesc…

Prin ochii Tăi, văd lumea mai frumoasă,

Când iarnă poartă giulgiul sfânt de nea

Și-n primăvară, cât de glorioasă

Așterne flori și verde-n calea Ta.

Din raiul Tău îmi dai câte un crâmpei,

Să trec cu sârg de muntele de sare

Știu că în lume toate-și au un rost

Nimic nu e lăsat la întâmplare!

foto sursa internet

Camelia Cristea