Aromă de gutuie

Am să-ți spun povestea-n care

Se mai coace o gutuie

Este singură și doare,

Uneori e amăruie…

Mama mea a fost orfană

Și-a trudit cât a putut,

Dar gutuia (credința) i-a fost farul

Când prea-greul a durut.

O păstra mereu în suflet

Și-o cocea în chip firesc

Mă întreb și-acum când scriu

Era oare omenesc?

Am păstrat și eu în suflet

O aromă de gutuie,

Chipul blând al Mamei mele,

Pe o treaptă iarăși suie!

Mă întreb dacă în ceruri

Sunt livezile în floare

Și Măicuța mea iubita

Se-odihnește blând în soare.

Am să-i spun povestea-n care

Se aprind mereu gutui

Sunt doar dulci, ca amintirea,

Niciodată amărui…

https://confluente.org/camelia_cristea_1612119229.html

23.01.2021

foto sursa internet

Camelia Cristea