Zăpezile trecute mi-au scris cu bucurii
La sănii trăgea timpul și zarva de copii,
Era firesc să ningă, cât casa uneori,
Nu mai vedeam poteca ascunsă printre nori.
Această bucurie creștea cât neau toată
Iar ziua se scria senină și curată,
Cu toții eram simpli și ne purtam firesc
Ce vremuri, ce lumină... aș vrea să le trăiesc!
Mama făcea plăcinte cu nuci și scorțișoară,
Iar viața ne părea că e așa ușoară...
Bunicii mei citeau povești cu înțelepciune
Să ne purtăm frumos când vom ieși în lume!
Zăpezile trecute mi-au scris cu bucurii,
La sănii trăgea timpul și zarva de copii,
Acum, doar amintirea stă prinsă într-o ramă
Un suflet de copil o ia discret în seamă!
https://confluente.org/camelia_cristea_1609681481.html
foto sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu