Hai să ne unim odată
Că e țara dezbinată,
Mulți lovesc de zor în ea
Și povara-i tot mai grea.
Plâng toți codrii de aramă,
Prin decorul ca o dramă
Dunărea se tot jelește
Când vaporu-i ruginește…
Marea Neagră cea albastră,
Duce depărtarea noastră
Cerul sfânt o însoțește
Valul zbuciumul și-l crește!
Munții pe cărări bătute
Poartă dorurile multe,
Nu sunt pași să-i mai străbată
Cum era cândva, odată!
Mâini întinse cer pomană,
Mila parcă se destramă
Și-n palate de cleștar
Nu mai este strop de jar...
În spitale muribunzi
Sunt tot singuri și flămânzi,
Prin tunele o lumină
Mai așteaptă să le vină.
Mame ard de dor mereu
Și le știe Dumnezeu,
Că au pruncii duși prin lume
Și se pierde al lor nume...
Prin biserici la icoane
Sfinții împlinesc canoane
Și se rogâ pentru noi
Să ne scape din nevoi!
Un izvor de lacrimi ard
Se sfințesc în mir de nard
Când decorul se tot schimbă
Ca imaginea-n oglindă.
Hai să ne unim odată
Că e țara dezbinată
Să schimbăm ce-i rău în bine,
De noi toți destinul ține!
23.01.2021
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu