Femeie – iubire, cu trup de zeiță
În pântec porți viață și dai iarăși rod,
Pruncuțul ce vine s-aducă lumină
Pe aripi să poarte credința zălog.
În brațe de leagăn să-i crești bucuria
De semeni, de viață, așa cum o știi
Căminul acesta e trăinicia
Să înfloreacă ai voștrii copii!
Vă fie truda mult mai ușoară
Și răsplătită de Îngerul sfânt,
În inima vostră se-aude o vioară
Prin voi mă aud și eu cum mai cânt!
Departe îmi sunteți și dorul e greu,
Dar sufletu-i plin de brațele voastre
Cu toată speranța mă bucur și eu
Seninul cert din iernile noastre.
16.01.2021
Poem dedicat copiilor mei Florina și Alexandru
foto arhiva personală
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu