Seninul

Femeie – iubire, cu trup de zeiță

În pântec porți viață și dai iarăși rod,

Pruncuțul ce vine s-aducă lumină

Pe aripi să poarte credința zălog.

În brațe de leagăn să-i crești bucuria

De semeni, de viață, așa cum o știi

Căminul acesta e trăinicia

Să înfloreacă ai voștrii copii!

Vă fie truda mult mai ușoară

Și răsplătită de Îngerul sfânt,

În inima vostră se-aude o vioară

Prin voi mă aud și eu cum mai cânt!

Departe îmi sunteți și dorul e greu,

Dar sufletu-i plin de brațele voastre

Cu toată speranța mă bucur și eu

Seninul cert din iernile noastre.

16.01.2021

Poem dedicat copiilor mei Florina și Alexandru

foto arhiva personală

Camelia Cristea

Ochi de copil

 

Prin ochiul de ferestră aburit

Cad nuferi albi, steluțe de zăpadă,

Copilul ce în mine-a stat pitit

A alergat îndată ca să vadă…

Din podul casei, sănii dau năvală

Pe derdeluș să lunece în zbor,

Tot satul a ieșit acum să vadă

Că timpu-i alb și parcă mai ușor.

Trec norii suri, în turle diafane,

Bătrânul munte și-a pus un ilic,

Un viscol tânăr bate în rafale

Și el sărmanul a înghețat de frig…

Un horn grăbit își șuieră iar fumul

Să pună sobele acum pe jar,

În clolot fierbe vinul ca nebunul,

O clipă, atât și-l toarnă în pahar.

Plăcinte cu miros de scorțișoară

Se perpelesc prin nuca-caramel,

Bunicul îmi citește dintr-o carte

Un basm, în care tânăr era el...

Cad nuferi mari, steluțe de zăpadă

Copilul ce în mine-a stat pitit

A alergat îndată ca să vadă…

Frumoasă Iarnă, bine ai venit!

16.01.2021

foto sursa internet

https://confluente.org/camelia_cristea_1610809293.html

Camelia Cristea

La țărm de nemurire

În zori se bate toaca în ritm de poezie,

Un psalm scrie poetul în marea-i bucurie

Cu un sobor de îngeri da slavă Celui care

I-a dat atâta har și binecuvântare.

Curg slovele cerești în stranele iubirii,

Din ele se hrănesc în Cana iarăși mirii

Isaia dănțuiește în hora și se înaltă

Un vultur duce visul lăsat discret pe clanță…

Între coperți de suflet sunt dorurile toate,

Pădurile și fragii încă mai sunt păstrate

La țărm de nemurire curge atât de lin,

O mare de iubire și țelul cel sublim.

Acolo e Copoul și teii toți în floare

Poetul este veșnic, nicicând el nu mai moare

La masă cu toți sfinții se scrie-n calendar,

În versul lui de suflet a picurat mult har.

Această lumânare arde în chip firesc

Nu este ea din lume, nu este pamântesc,

E flacăra divină trimisă-n dar de îngeri

Să avem mereu curaj, prin valea cea de plângeri!

În zori se bate toaca în ritm de poezie,

Poetul nepereche în ceruri astăzi scrie

Osana, Slavă Celui care i-a dat mult har

Împarte chiar și astăzi din marele lui dar!

15.01.2021

foto sursa internet

Camelia Cristea

Ioan e viu

 

Ioan e viu îl văd tot în pustiu…

Cum duce apa sfântă în izvoare

Să spele zilele trecute pe picioare,

Ca zorii clipei s-aducă alinare!

Vorbe de duh grăiește neâncetat,

Norodul azi să fie vindecat

În suflet orb o sfântă dimineață,

Să prețuim această scurtă viață!

Deschide calea Fiului Ceresc,

Din taina asta, nimic nu-i pământesc

Să înțeleg? O Doamne cât aș vrea

Păcatul să mi-l ștergi, din mare mila Ta!

Țărână sunt și lacrimă sărată,

Dar vreau să trec prin lume împăcată

Iordanul vindecării să mă spele,

De clipele rănite și mai grele!

Ioan e viu îl văd tot în pustiu…

Cum duce apa sfântă în izvoare

Să dea norodului o blândă alinare

Când timpul orb aleargă la întâmplare…

Ioan e viu!

foto sursa internet

Camelia Cristea

Zăpezile trecute

Zăpezile trecute mi-au scris cu bucurii

La sănii trăgea timpul și zarva de copii,

Era firesc să ningă, cât casa uneori,

Nu mai vedeam poteca ascunsă printre nori.

Această bucurie creștea cât neau toată

Iar ziua se scria senină și curată,

Cu toții eram simpli și ne purtam firesc

Ce vremuri, ce lumină... aș vrea să le trăiesc!

Mama făcea plăcinte cu nuci și scorțișoară,

Iar viața ne părea că e așa ușoară...

Bunicii mei citeau povești cu înțelepciune

Să ne purtăm frumos când vom ieși în lume!

Zăpezile trecute mi-au scris cu bucurii,

La sănii trăgea timpul și zarva de copii,

Acum, doar amintirea stă prinsă într-o ramă

Un suflet de copil o ia discret în seamă!

 https://confluente.org/camelia_cristea_1609681481.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Timpul

Poartă scârțâie-n derivă sub rafalele de vânt

Toamna, printr-un ochi de ceață ne privește cu avânt.

Pe fereastra dintre noi colorează așteptarea,

Lacrima pitită-n colț își înaltă iarăși sarea.

Firul vieții prins de frunze se deșiră tot mai des,

Boala a intrat în lume și se pune pe cules…

Ciutura de la fântână scârțâie parcă-n amar,

O furtună se ridică dintr-o dată în pahar.

Glasul Mamei, tot mai stins îmi culege diamante,

Pentru zborul meu de suflet ridic aripi mai înalte

Și mă rog că în clepsidră să rămână mult nisip,

Într-o lacrimă beteagă mă codor, dar și ridic…

Timpul prea grăbit aleargă peste toamnă și e frig

Către Tine Înger Sfânt am nadeje și mai strig!

Pune piedici bolii care se ridică că o pâclă,

De atâta suferință mă apucă un dor de ducă!

Dacă vrei pansează rana cea făcută de păcat

Să fiu iar curat că neau și cu lumea împăcat!

Cu isopul milei Tale spală Omul dacă vrei

Și ne scapă de astă boală și de multele idei…

https://confluente.org/camelia_cristea_1606575325.html

28.11.2020

foto sursa interent

Camelia Cristea

Mulțumește

Mulțumește zilei când voiasă vrea

Zorii să te vadă ca pe fiica sa...

Să te îmbraci în rouă dis- de- dimineață,

Cu binețe iarăși să te întorci la viață!

Mulțumește Mamei ce te-a legănat,

Pentru tot ce simplu ea te-a învățat,

Tatălui puternic ce te-a dus de mână

Și ți-a stat alături, doar cu voie bună!

Mulțumește ploii ce-a adus răcoare,

Când pamatul ars striga că îl doare,

Munților de sare ce au plâns de sete

Râului fugar căutând pereche...

Mulțumește pietrei care toate îndură

Și are mereu o bună măsură,

Florilor din glastră care îți zâmbesc

Clipele de taină se împartasesc.

Mulțumește verii ce-ți aduce soare

Grâul copt și pâinea, plinele ogoare,

Toamnei când în vie curge vinul bun

Jertfa din potir, sfinții noștrii-o spun!

Mulțumește iernii ce înalță brazi

Cu lumini din ceruri în care mai arzi,

Lunii ce își lasă capul într-o parte

Ca de bucurie să ai și tu parte!

Mulțumește Mamei ce-a veghet mereu

Să ai drumul lin, dar și-un curcubeu,

Oameni dragi în preajmă și un drum ce-i drept

Toate să le duci, să fi înțelept!

Mulțumește zilei ce-a trudit din greu

Celui credincios ce-a vegheat mereu,

Porți să poți deschide chiar cu mâna ta,

Când e vreme bună, dar și vreme rea!

Mulțumește Celui care a vegheat

Să fi Om în toate, să fi împăcat

Flacăra credinței să îți fie scut,

Prin hățișul vremii și-n necunoscut!

foto sursa internet

Camelia Cristea

https://confluente.org/camelia_cristea_1605462690.html