Când
mi-e dorul dor și mă întorc acasă
O
văd pe Măicuța blandă și frumoasă,
Casa
o primenește, face de mâncare
Și-
candelă pună bulgăre de soare.
Mă
cuprinde-n brațe și mă trec fiori
Când
vi tu copilă, se ivesc și zori
Mâna
ei trudită îmi dă iar putere,
Buna
mea de pace să ai mereu vrere!
Nu
mai contenește să mă tot privească
Cu
iubirea-i sfântă să mă dojenească,
Ai
crescut copilă și-ai uitat de mine
Dar
mă rog la Domnul, să îți fie bine.
Mama
lăcrimează când îi povestesc,
Cum
prin valul vremii mai și izbutesc
Lacrima-i
curată picură iubire,
Mă
scutur de mine și îmi vin în fire!
----------------------------------------------
Mă
cuprinde pacea și un dor nespus,
Blânda
mea Măicuță e în ceruri sus
Ușa
o deschid, dar nu mai apare...
Lacrima
pitită mă strânge mai tare.
Tata
șovăielnic îmi deschide ușa,
-Draga
mea copilă a plecat mătușa.
Este
gârbovit și de toți uitați
Într-o
luna nouă, doi frați au plecat.
Pare
liniștit și împăcat cu sine,
Nu
mă tulbur tată, o să fie bine!
Tu
să fi mai tare, să nu te clintesti
Și
de noi copilă să te îngrijești…
foto sursa internet
Camelia
Cristea
25.01.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu