Iubesc iubirea, zorii dimineții,
Cuvântul
sfânt, se înclină
toți poeții...
Omul
fumos și lacrima din pâine,
Treapta
ce urcă, pașii către mâine.
Iubesc
poemul luminat de soare
Și
rouă ierbii, blândă alinare,
Freamătul
viu al răului ce vrea
Să
spele tot ce-I rău, și-apoi să stea…
Iubesc
nespus și dorul ce zorește
Să
treacă porțile care-l oprește,
Raza
de soare, grâul încolțit,
Pământul
sfânt pe care am pășit.
Iubesc
iubirea, soarele -amiază,
Când
macii toți pe câmpuri mai visează,
Vioara,
coarda inimii ce vrea
Să
cânte tot ce e frumos în ea!
Iubesc
apusul liniștii de-acasă,
Și
pâinea sfântă aburind pe masă,
Buchet
de stele, înflorit pe cer,
O
clipă pură, soclu efemer...
Iubesc
tăcerea, nopților adânci
Când
visele încolțesc ușor pe stânci
O
aripă de înger, somnul lin,
Viața
frumoasă, astăzi mă înlin…
14.02.2020
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu