Lumea
este răvășită, umilită și-n derivă,
Nici
măcar în acest ceas, nu te cheamă, nu te strigă!
Umbra
fricii
se întinde, ca o pâclă peste vremi,
Numai
Tu cu mila-Ți sfântă la altare ne mai chemi.
Bate
clopotu-n biserici, rătăcirea-i mult prea mare,
În
acesta umbră a morții, Tu ne ești sfânta scăpare!
La
pupitre se aclamă că suntem toți pregătiți,
Să
dăm piept cu uraganul! Doamne, fă să fim feriți!
Tu
pogoară-Ți mâna sfântă, pe beteaga neputință
Și
în zarva unei zile, ne întărește în credință.
Pune
liniștea de veghe, chiar la granițe de vrei
Și
ne scapă de-astă boală și de neputința ei.
Pe
copii îi luminează, drumul lor să fie lin
Cu
smerenie profundă, către Tine mă înclin.
Picură
din cerul sfânt, lacrima de împăcare
Și
ne scapă de urgie și de-atâta nepăsare!
Pe
genunchiul din metanii, pune harul Tău cel sfânt,
Vrajba
să se scurgă toată, prăbușită în pământ.
Pune
liniștea-n cuvinte, rugăciune în altare,
Pâinea
vieții să ne fie, hrană sfântă și alinare.
Mulțumirea
să coboare, ca ofrandă pe altar,
Toate
clipele betege, le sfințește cu al Tău har!
25.02.2020
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu