Dragobete
iute foc, a prins cerul de mișloc
Și
a nins cu albăstrele, peste vremurile grele...
Cu
un bici de vânt nebun, el m-a întâmpinat pe drum,
N-are
pic de remușcare, frigul lui și-acum mă doare.
Dragobete
vine iute, fetele să le sărute
Cu
un braț de ghiocei, umple crângul, tu să ei,
În
ferestra dimineții, a brodat lumina vieții!
Dragobete
din viori, cânta-n crânguri deseori,
Și
în inima curată pentru tot ce-a fost odată.
Cu
eșarfele de raze, face ziua iar emfaze,
Aducând
mireasma verii să înflorescă iarăși merii…
Dragobete
n-are stare și-n grădină iar apare,
În
copaci înmugurește, iarba pe câmpii o crește,
Prin
lalele îmbujorate strânge clipele uitate,
Și-n
năframa unui dor prinde gândul călător…
Dragobete
în car cu flori, ne vestește a sărbători
Și
a zilele însorite, pleacă cele mai cernite…
Pasul
trece-n primăvară și rămâne pe afară….
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
24.02.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu