Mi-au
furat copilăria, furii și în graba lor
Au
plecat spre altă dată, unde timpu-i călător
Dau
la schimb zile senine, om matur și înțelept,
Dar
să furi copilăria, vi se pare că-i corect?
Unde-i
leagănul din curte și păpușa bosumflată,
Bucle
aurii în soare și fetița răsfățată?
Timpul
îmbrăcât în roze și gutuia din fereastră
Mama,
blandă și duioasă, toată bucuria noastră!
Mi-au
furat cireșul copt și obrajii arși de soare,
Vântul
blând, purtând un dor și povestea iar răsare…
Glasul
Mamei
fermecat și cișmeaua de la poartă,
Cât
îmi e de setea Doamne, de tot ce a fost odată!
Unde-i
mingea cât un soare ce sarea până la cer,
Într-o
clipă fericita, văd atâta efemer.
Mi-au
furat copilăria, furii și în graba lor,
Au
lăsat doar amintirea și un timp purtat de dor!
19.01.2020
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu