Iarna grăbită…

Iarna sfântă, iarnă dragă,

-De ce ești mereu pe grabă?

Torci din firele de nea,

Un veșmânt frumos să stea.

Dezlegi norii toți din hamuri,

Din copaci mai rupi și ramuri,

Sobele le pui pe jar,

-Tu de astea ai habar?

Sânii triste de așteptări

Le zorești pe lungi cărări,

Iar din neau ta pufoasă

Ai pus cușmele pe casă!

Munților, le-ai pus pe frunte

Pletele cele cărunte,

Iar în nopțile înghețate

Ai pus stele minunate.

Torci mereu din alb fuior

Fulgi de nea, fire de dor,

Legeni brazii maiestuoși

Să crească mari și frumoși.

Iarna sfântă, iarnă dragă

De ce ești mereu pe grabă?

Cu alaiul tău vestit,

În sfârșit ai și venit…

07.02.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea