luni, 1 iunie 2020

Un dor de Copil...




M-apucă de mine, un dor mai nebun,
Când larma din lume se frânge-n cuțite,
Mi-e dor de acasă, de Copilul fragil,
Și toate acestea vin pe sărite…

Mi-e dor de caisul, atât de bogat
Și fructul amintirii, mai scrie o poveste
Copilul acesta se bucură iar,
Și vreau să va dau și vouă de veste!

E soare în suflet, e soare aici,
Iar Mama aduce un coș de cireșe...
Firele astea le țes tot cu dor,
Și lacrima scrie cuvinte alese!

Mingea alergă asfaltul încins,
Rotunde amintiri încă tresaltă
Șuieră trenul, și-n gară mereu
Apare un soare și-o altă haltă!

Un curcubeau, trasează speranțe,
Pe cerul cu ploi după furtuni,
Mă rog Îngerului să- aducă noi șanse,
Și-n lume Oameni, frumoși și mai buni!

Copilul aleargă prin verdele crud
Și ceru-l atinge cu inima pură,
Câmpuri de maci îl așteaptă în zori
Când vise albastre se țin strâns de mână!

https://confluente.org/camelia_cristea_1590998835.html
01.06.2020

foto sursa internet
Camelia Cristea


duminică, 10 mai 2020

Rugăciune




Mă doare primavara acesta pân la os,
Când văd că e-n risipă ce ne-a lăsat Cristos,
Pe tempulul sfânt de jerfta, doar ruga îngenuncheată,
Acesta bucurie, mi-a fost ușor furată!

Un liliac albastru și cerul prins în floare,
Îmi dă o alinare, și poate vindecare…
E semnul că din raiul atât de nesfârșit,
Un înger, printre oameni, în taină a poposit.

Din clocotul furtunii, ce-mi răvășește firea,
Pe crucea răstignirii voi pune uneltirea,
Și-n grijă Ta cea sfânta, mă voi lasă mereu
Să-mi înlesnești cărarea, spre sfânt lăcașul Tău!

Mi-e inima în lacrimi, litanii cresc în pâine,
Vreau să mai scap de mine și să mai cred în mâine,
Pecetea celui rău se pune peste toate,
Fă doar de-a Ta lumină, să avem cu toții parte!

Pe templul Tău senin, au pus zăvor și strajă,
Să urce pe cărarea, doar oamenii de “vază”
Ei n-au gustat din trupul jertfit și înviat,
Ci doar din cupa plină, a marelui Pilat!

O lacrimă se scrie, când rana este vie
Să stăm la masă Ta, la Sfânta Liturghie,
Ne-ai dat smochinul tot, în rod și plină floare,
Acesta necredință mă mușcă și mă doare!

Creștini din lumea toată, vă îndemn la rugăciune
Sunt vremi de încercare, de rătăciri prin lume,
Numai uniți prin rugă vom birui ce-i rău
Așa să ne ajute, Prea Bunul Dumnezeu!

10.05.2020

Camelia Cristea





vineri, 17 aprilie 2020

Patimi...




Iuda trădătorul, te-a vândut Iisuse,
În biserici goale, ușile-s închise
Sufletul mă doare, parcă-i rană vie,
Când privesc pe sticlă, Sfânta Liturghie!

Clopotul, tot cerul îl despică-n două,
Omul să înțeleagă care-i viața nouă,
Lacrima tăcerii, îmi umple paharul
În lumină curge, liniștea și harul.

Timpul se deșiră ca un ghem de ață,
O strig pe Măicuța să îmi dea povață,
Prin hățișul vremii, ars de neputință,
Greu e să găsești un fir de credință !

Golgota se urcă cu pași de durere
Pătimim Iisuse, după a Ta vrere,
Am făcut în viață doar ce am vrut noi
Astăzi ne găsești în mare nevoi!

Pleacă-Ți mila sfântă peste lumea toată,
Cu puterea-Ți mare s-o faci mai curată
Valențe bogate timpului să-i dai,
Pentru fiecare un mic colț de rai!

17.01.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea



Prea multă zarvă,



Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,
Nu-i cucea grea, nu are atât de dus?
Văd rănile adânci, făcute de păcate
Înfipte fără milă, în palmele curate!

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,
De două mii de ani, calavaru l-a tot dus!
Îl răstignim cu vorbe de ocară,
Și vrem că El pe cruce iar să moară!

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,
Legați la ochi și suflet am ajuns,
Lovim cu pietre și ne lovim pe noi
Suntem doar umbre, pline de nevoi.

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,
Și cerul se ridică tot mai sus…
Îl răstignim, Baraba iarăși scapă,
Pamântul din adâncuri se tot crapă!

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,
El din iubire ne dă un semn de sus
Alai de floare, petale în ninsori,
Natură îl cinstește-n sărbători!


17.04.2020
foto sursa internet

Camelia Cristea

duminică, 5 aprilie 2020

Atât de târziu...




Când timpul își face în mine sălaj,
Mă strigă încet, un mic copilaș,
Pe cetina verde colindul și-l cântă
Din suflet, timid, încă cuvântă.

În palmele mici, cuprinde o lume,
Când Mama rostește duios al său nume,
Cer și pământ sunt împreună
Iar lumea toată este mai bună…

Când timpul se pleacă spre mine grăbit,
Mă arde un soare, atât de uimit,
Aleargă pădurea și liniștea ei,
Miroase a crin și-a floare de tei.

În toamă livada și rodul bogat,
Un strugure umple potirul curat
Pâinea se frânge în rugă-altar,
Cu bucurie, pentru al Tău dar.

Când timpul se pleacă în mine grăbit,
E iarnă și vântul în rafale a lovit,
Mă ninge speranța cu ochi de copil,
Și-n mine se face atât de târziu...



foto sursa internet

Camelia Cristea

De primăvară



Ciripit de păsărele,
Dau concert în zori de zi
Când prin ochiul dimineții
Cerul cântă-n liturghii.

Raze calde și drăguțe,
Sărută discret mânuțe,
Să trudeasca tot cu spor
Grâul bun pe-a lor ogor.

Ochi-albaștrii-viorea,
Privesc în grădina mea
Colț de rai și colț de cer,
Primăvară eu mai sper!

Lăcrămioare bat din clopt
Și vestesc a primăvară,
Verdele grăbit se pare
Scoate firul pe afară.

Zambiluțe parfumate,
Aduc clipe minunate
Gâzele, tot mai cochete
Fac prin iarbă piruete.

Un zefir își poartă dorul,
Mângâind discret ogorul
Muguri albi, plesnesc în soare
Zarea o îmbracă-n floare.

Când alaiul e în toi
Un bondar mai năzuros
Aclamă în gura mare
Că el este mai frumos!

Primăvara –domnișoară,
Plimbă zarva pe afară
Din trăsura ei de soare
Ne aduce alinare.



foto sursa internet

Camelia Cristea




duminică, 29 martie 2020

Liniștea



Liniștea toată se-înalță-n cuvinte,
Clipa-i senină și totuși fierbinte,
Ruga coboară, smerită-n amin,
Cu toată nădejdea spre Tine eu vin!

Natura-i curată și cerul senin,
Totul e simplu și -atât de divin,
Omul privește, se miră și tace,
Închis stă în sine, n-are ce face.

Trimite Tu îngeri, aici pe pământ,
S-aducă lumină și darul cel sfânt
Vindecă boală, oprește urgia,
Ferește de rele, acum România!

Strânge-Ți copiii plecați azi la piept,
Și învață tot omul, ce-i sfânt și ce-i drept,
Ruga s-aducă în toți alinare,
Vindecă timpul și tot ce ne doare!

Alungă risipa crescută în noi,
Ne scapă de boală, și atâtea nevoi,
Lacrima vremii să aducă credință,
Omul e astăzi în neputință!

Liniștea toată și mugur de floare,
Fă să auzim a Ta chemare
Spală păcatul și răul din lume,
Te rog Părinte, mai fă o minune!


foto sursa internet
Camelia Cristea