Un dor de Copil...

M-apucă de mine, un dor mai nebun,

Când larma din lume se frânge-n cuțite,

Mi-e dor de acasă, de Copilul fragil,

Și toate acestea vin pe sărite…

Mi-e dor de caisul, atât de bogat

Și fructul amintirii, mai scrie o poveste

Copilul acesta se bucură iar,

Și vreau să va dau și vouă de veste!

E soare în suflet, e soare aici,

Iar Mama aduce un coș de cireșe...

Firele astea le țes tot cu dor,

Și lacrima scrie cuvinte alese!

Mingea alergă asfaltul încins,

Rotunde amintiri încă tresaltă

Șuieră trenul, și-n gară mereu

Apare un soare și-o altă haltă!

Un curcubeau, trasează speranțe,

Pe cerul cu ploi după furtuni,

Mă rog Îngerului să- aducă noi șanse,

Și-n lume Oameni, frumoși și mai buni!

Copilul aleargă prin verdele crud

Și ceru-l atinge cu inima pură,

Câmpuri de maci îl așteaptă în zori

Când vise albastre se țin strâns de mână!

https://confluente.org/camelia_cristea_1590998835.html

01.06.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea

Rugăciune

Mă doare primavara acesta pân la os,

Când văd că e-n risipă ce ne-a lăsat Cristos,

Pe tempulul sfânt de jerfta, doar ruga îngenuncheată,

Acesta bucurie, mi-a fost ușor furată!

Un liliac albastru și cerul prins în floare,

Îmi dă o alinare, și poate vindecare…

E semnul că din raiul atât de nesfârșit,

Un înger, printre oameni, în taină a poposit.

Din clocotul furtunii, ce-mi răvășește firea,

Pe crucea răstignirii voi pune uneltirea,

Și-n grijă Ta cea sfânta, mă voi lasă mereu

Să-mi înlesnești cărarea, spre sfânt lăcașul Tău!

Mi-e inima în lacrimi, litanii cresc în pâine,

Vreau să mai scap de mine și să mai cred în mâine,

Pecetea celui rău se pune peste toate,

Fă doar de-a Ta lumină, să avem cu toții parte!

Pe templul Tău senin, au pus zăvor și strajă,

Să urce pe cărarea, doar oamenii de “vază”

Ei n-au gustat din trupul jertfit și înviat,

Ci doar din cupa plină, a marelui Pilat!

O lacrimă se scrie, când rana este vie

Să stăm la masă Ta, la Sfânta Liturghie,

Ne-ai dat smochinul tot, în rod și plină floare,

Acesta necredință mă mușcă și mă doare!

Creștini din lumea toată, vă îndemn la rugăciune

Sunt vremi de încercare, de rătăciri prin lume,

Numai uniți prin rugă vom birui ce-i rău

Așa să ne ajute, Prea Bunul Dumnezeu!

https://confluente.org/camelia_cristea_1589122799.html

10.05.2020

Camelia Cristea

Patimi...

Iuda trădătorul, te-a vândut Iisuse,

În biserici goale, ușile-s închise

Sufletul mă doare, parcă-i rană vie,

Când privesc pe sticlă, Sfânta Liturghie!

Clopotul, tot cerul îl despică-n două,

Omul să înțeleagă care-i viața nouă,

Lacrima tăcerii, îmi umple paharul

În lumină curge, liniștea și harul.

Timpul se deșiră ca un ghem de ață,

O strig pe Măicuța să îmi dea povață,

Prin hățișul vremii, ars de neputință,

Greu e să găsești un fir de credință !

Golgota se urcă cu pași de durere

Pătimim Iisuse, după a Ta vrere,

Am făcut în viață doar ce am vrut noi

Astăzi ne găsești în mare nevoi!

Pleacă-Ți mila sfântă peste lumea toată,

Cu puterea-Ți mare s-o faci mai curată

Valențe bogate timpului să-i dai,

Pentru fiecare un mic colț de rai!

17.01.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea

Prea multă zarvă,

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,

Nu-i cucea grea, nu are atât de dus?

Văd rănile adânci, făcute de păcate

Înfipte fără milă, în palmele curate!

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,

De două mii de ani, calavaru l-a tot dus!

Îl răstignim cu vorbe de ocară,

Și vrem că El pe cruce iar să moară!

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,

Legați la ochi și suflet am ajuns,

Lovim cu pietre și ne lovim pe noi

Suntem doar umbre, pline de nevoi.

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,

Și cerul se ridică tot mai sus…

Îl răstignim, Baraba iarăși scapă,

Pamântul din adâncuri se tot crapă!

Prea multă zarvă în jurul Lui Iisus,

El din iubire ne dă un semn de sus

Alai de floare, petale în ninsori,

Natură îl cinstește-n sărbători!

https://confluente.org/camelia_cristea_1587103795.html

17.04.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea

Atât de târziu...

Când timpul își face în mine sălaj,

Mă strigă încet, un mic copilaș,

Pe cetina verde colindul și-l cântă

Din suflet, timid, încă cuvântă.

În palmele mici, cuprinde o lume,

Când Mama rostește duios al său nume,

Cer și pământ sunt împreună

Iar lumea toată este mai bună…

Când timpul se pleacă spre mine grăbit,

Mă arde un soare, atât de uimit,

Aleargă pădurea și liniștea ei,

Miroase a crin și-a floare de tei.

În toamă livada și rodul bogat,

Un strugure umple potirul curat

Pâinea se frânge în rugă-altar,

Cu bucurie, pentru al Tău dar.

Când timpul se pleacă în mine grăbit,

E iarnă și vântul în rafale a lovit,

Mă ninge speranța cu ochi de copil,

Și-n mine se face atât de târziu...

https://confluente.org/camelia_cristea_1586108889.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

De primăvară

Ciripit de păsărele,

Dau concert în zori de zi

Când prin ochiul dimineții

Cerul cântă-n liturghii.

Raze calde și drăguțe,

Sărută discret mânuțe,

Să trudeasca tot cu spor

Grâul bun pe-a lor ogor.

Ochi-albaștrii-viorea,

Privesc în grădina mea

Colț de rai și colț de cer,

Primăvară eu mai sper!

Lăcrămioare bat din clopt

Și vestesc a primăvară,

Verdele grăbit se pare

Scoate firul pe afară.

Zambiluțe parfumate,

Aduc clipe minunate

Gâzele, tot mai cochete

Fac prin iarbă piruete.

Un zefir își poartă dorul,

Mângâind discret ogorul

Muguri albi, plesnesc în soare

Zarea o îmbracă-n floare.

Când alaiul e în toi

Un bondar mai năzuros

Aclamă în gura mare

Că el este mai frumos!

Primăvara –domnișoară,

Plimbă zarva pe afară

Din trăsura ei de soare

Ne aduce alinare.

https://confluente.org/camelia_cristea_1586001415.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Liniștea

Liniștea toată se-înalță-n cuvinte,

Clipa-i senină și totuși fierbinte,

Ruga coboară, smerită-n amin,

Cu toată nădejdea spre Tine eu vin!

Natura-i curată și cerul senin,

Totul e simplu și -atât de divin,

Omul privește, se miră și tace,

Închis stă în sine, n-are ce face.

Trimite Tu îngeri, aici pe pământ,

S-aducă lumină și darul cel sfânt

Vindecă boală, oprește urgia,

Ferește de rele, acum România!

Strânge-Ți copiii plecați azi la piept,

Și învață tot omul, ce-i sfânt și ce-i drept,

Ruga s-aducă în toți alinare,

Vindecă timpul și tot ce ne doare!

Alungă risipa crescută în noi,

Ne scapă de boală, și atâtea nevoi,

Lacrima vremii să aducă credință,

Omul e astăzi în neputință!

Liniștea toată și mugur de floare,

Fă să auzim a Ta chemare

Spală păcatul și răul din lume,

Te rog Părinte, mai fă o minune!

https://confluente.org/camelia_cristea_1585505175.html

foto sursa internet

Camelia Cristea