duminică, 1 decembrie 2019

Țara mea



Țara mea, plai de poveste
Rai ai fost, unde mai este?
Aveai cerul sfânt pe frunte,
Și doar tâmplele cărunte.

Glasuri de copii voioase,
Răsunau în mii de case.
Grâul bun, brodea câmpia
Și știam că-i România!

Focul viu ardea în vatră
Și viața era curată,
Mâinile trudeau mereu
Fără teamă că e greu!

Omul simplu știa rostul,
Liniștii și adăpostul,
Rugăciunea umplea zarea
Să treacă și supărarea.

Fără facebook și whatsapp,
Omul nu era sărac,
Avea timp de-ai lui copii
Și de rugă-n Liturghii.

Zorile croiau cărări
Fără pic de remușcări,
Zilele asudau de muncă
Și mutau din loc și-o stâncă!

Nopțile umpleau cu stele
Toate câmpurile grele,
Carul mare trecea cerul
Dezlegand ușor misterul!

Într-un muc de lumânare
Rugăciune era floare,
Somnul cobora pe gene
Și în vise moșul Ene!

Țara mea, plai de poveste,
Rai ai fost, unde mai este?
Omul trece îngândurat,
Tot mai singur și sărac.

S-a desprins de tot ce-i sfânt
Nu mai crede în Cuvânt!
Trăiește de azi pe mâine,
Fără trupul Tău de pâine!
-----------------------------------------
Țara mea îți scriu o rugă,
Domnul Sfânt să te audă
Când îți plânge inima,
Să îți toarne mir pe ea!

Domni destoinici să se nască
Țara noastră să mai crească,
În virtuți și-n fapte bune
Toți românii să se adune!

Cei plecați prin țări străine
Să audă doar de bine,
Dorul casei să doinească,
Exodul să îl oprescă!

Brazi cu frunțile spre cer
Să m-ajute să mai sper
Că-ntr-o zi în țara mea
Frații toți, uniți vor sta!

01.12.2019
foto sursa internet
Camelia Cristea



sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Pamflet…



Vi se pare desuet?  
Astăzi, vă scriu un pamflet...  
Despre Omul -roboțel,  
Ce-a uitat să fie el!  
 
Printre griji și documente,  
Mai vorbim de sentimente?  
Poezie se mai scrie?  
Mi se pare blasfemie!  
 
Caruselul se învârtește,  
Oare, cine mai trăiește?  
Telefonul țipă tare,  
Fără pic de remușcare!  
 
Vrea să șții, că un robot  
Are timp, și are tot,  
Dacă astăzi ar putea,  
Cu un altul te-ar schimba...  
 
Timpul curge răvășit,  
Oare cine-a obosit?  
Toamna plânge în ferestră.  
Cu o lacrimă albastră.  
 
Sufletul se tânguie,  
Cine să-l mai mângâie?  
Frunza, veștedă-n alei  
A plecat cu anii mei…  
 
Ziua pare tot mai rece  
În derivă pasu-și trece,  
Oamenii unde-au plecat?  
În tărâmul de-altă dat!  
 
Unde-i crizantema care  
Lumina cu a ei candoare?  
Or gutuia din fereastră,  
S-a pierdut de viața noastră?  
 
Doar copilul din poveste  
Îmi mai dă fragil de veste,  
Că un Înger tot veghează  
Să rămân în viață trează!  
 
16.11.2019  
 
Camelia Cristea  

duminică, 25 august 2019

Ca un vis…




Pe o pajiște albastră,
Te-am visat Măicuță-n zori,
Strângeai muguri de lumină
Și pe brațe aveai flori!

Pașii tăi purtau cărarea
Printre norii prinși de teamă,
Cu iubirea ta Măicuță
Văd ușor cum se destramă…

Liliac bătut cu albastru
Ai lăsat pe cărăruie,
Gândul meu purtat de doruri
Către tine încet suie…

Vin sfios cu pași de vise
Să- ți văd chipul de lumină,
Mă apropii cât se poate,
Dar am trupul plin de tină.

Ochii mei purtați de vraja
Bucuriei ce mi-o dai,
Plâng în taină lacrimi calde,
Am văzut un colț de rai!

Printre flori și râuri line
Ai plecat cu pas domol,
Taina asta aurită…
Cum pot Mamă s-o măsor?

Ai venit să-mi mângâi clipa
Cu iubirea ta divină,
Mă rog Mamă ca în ceruri
Viața Ta să fie lină!



https://confluente.org/camelia_cristea_1566739838.html



Cu dor, MAMA

24-25 august 2019

foto sursa internet

Camelia Cristea





























duminică, 21 iulie 2019

Liniștea



Pune liniștea să toarcă
Doar cu fire de lumină,
Gândul pașnic și duios
Ca o splendidă grădină.

Pune timpul să mai stea
Într-o clipă luminoasă,
Când se scurge înserarea
S-o primesc discret în casă.

Pune marea să șoptească
Pescărușilor în zbor,
Că -n albastru se rescrie
Visul care-i călător...

Pune câmpul să roșească
În petala unui mac
Cu această bucurie
Aș vrea iarăși să mă îmbrac..

Pune vârful unui munte
Să se sprijine de cer,
Când coboară câte-un înger…
Să dezlege din mister.

Pune raze de senin
Peste clipele de ceară,
Ce-i frumos să fie trainic
Bunătatea să nu piară…

Pune verdele pe creste,
Când se scutură tăcerea
Să vedem cu ochi curați
Că în toate-Ți este vrerea!

Pune cerul pe un umăr
De nădejde, tare-și vrea
Când se pleacă raza lunii
Să mă îmbrac discret în ea…

Pune ruga să lucreze
Nopțile în muc de ceară,
Ce e trist și rău în lume
În curând aș vrea să piară.

Pune naiul să doinescă
Sufletul acestui neam,
Lacrima să ne sfintescă
O speranță tot mai am…

Pune stele în făclii
Peste cerul prins de noapte,
Când se scutură tăcerea
Să ne înălțăm prin șoapte…

Pune -i zidului din față,
Scară, că să îl pot trece
Mă îmbăt în poezie
Cu-n pahar de apă rece…

13.07.2019




foto sursa internet
Camelia Cristea










joi, 4 iulie 2019

Ochiul luminii




Mama, din cerul smarald mă privești
Când ziua se crapă în ochiul luminii,
O lacrimă-n rouă îmi zămislești
Trezită-i la viață ființa iubirii!

În brațele Tale duioase mă prinzi,
Când zbuciumul vremii lovește întâmplarea,
Cu inima caldă de Mamă aprinzi,
Lumina, frumosul și iarăși iertarea!

Din cerul iubirii reverși neâncetat,
O lacrimă caldă să spele păcatul
Că eu cel bolnav de frumos să mă văd,
Cu ochiul luminii să caut, înaltul!



foto sursa internet

Camelia Cristea







duminică, 30 iunie 2019

Muguri de lumină,



Muguri de lumină, apar iar în zare
I-a zidit iubirea Ta izbăvitoare,
Crengile se pleacă până la pământ
Spun o rugăciune duhului preasfat!

Muguri de lumină cresc și în cuvinte,
Drumul să-l cunoaștem, mereu înainte,
Prin deșertul zilei să bem apă vie
Să-nflorim în rugă și în bucurie!

Muguri de lumină, să zidim în noi,
Când furtuni lovesc nu dăm înapoi
Cerul minții noastre să fie senin,
Într-o rugăciune iarăși mă închin.

Muguri de lumină, îngeri luminoși,
Să trecem prin viață, senini și frumoși
Credința ne fie scut și îndrumar
Zilele frumoase și toate cu har.

foto sursa internet

Camelia Cristea


sâmbătă, 29 iunie 2019

În potirul de iubire,




În potirul de iubire
Arde flacăra mereu,
Taina asta o cunoște
Numai Bunul Dumnezeu!

El, cu mâna nevăzută
Peste câmpuri pune maci,
De iubire și frumos
Să te miri, și-apoi să taci.

În apus aprinde cerul,
Soarele, în graba mare,
Pune visele în tolbă
Și se duce la culcare.

Trandafirii din grădină
Se aprind și ard mocnit
De atâta frumusețe
Vara iar ne-a înveselit!

În potirul de iubire
Arde flacăra mereu,
Taina asta o cunoste
Numai Bunul Dumnezeu.

foto sursa internet


Camelia Cristea