Țara mea

Țara mea, plai de poveste

Rai ai fost, unde mai este?

Aveai cerul sfânt pe frunte,

Și doar tâmplele cărunte.

Glasuri de copii voioase,

Răsunau în mii de case.

Grâul bun, brodea câmpia

Și știam că-i România!

Focul viu ardea în vatră

Și viața era curată,

Mâinile trudeau mereu

Fără teamă că e greu!

Omul simplu știa rostul,

Liniștii și adăpostul,

Rugăciunea umplea zarea

Să treacă și supărarea.

Fără facebook și whatsapp,

Omul nu era sărac,

Avea timp de-ai lui copii

Și de rugă-n Liturghii.

Zorile croiau cărări

Fără pic de remușcări,

Zilele asudau de muncă

Și mutau din loc și-o stâncă!

Nopțile umpleau cu stele

Toate câmpurile grele,

Carul mare trecea cerul

Dezlegand ușor misterul!

Într-un muc de lumânare

Rugăciune era floare,

Somnul cobora pe gene

Și în vise moșul Ene!

Țara mea, plai de poveste,

Rai ai fost, unde mai este?

Omul trece îngândurat,

Tot mai singur și sărac.

S-a desprins de tot ce-i sfânt

Nu mai crede în Cuvânt!

Trăiește de azi pe mâine,

Fără trupul Tău de pâine!

-----------------------------------------

Țara mea îți scriu o rugă,

Domnul Sfânt să te audă

Când îți plânge inima,

Să îți toarne mir pe ea!

Domni destoinici să se nască

Țara noastră să mai crească,

În virtuți și-n fapte bune

Toți românii să se adune!

Cei plecați prin țări străine

Să audă doar de bine,

Dorul casei să doinească,

Exodul să îl oprescă!

Brazi cu frunțile spre cer

Să m-ajute să mai sper

Că-ntr-o zi în țara mea

Frații toți, uniți vor sta!

01.12.2019

foto sursa internet

Camelia Cristea

Pamflet…

Vi se pare desuet?  

Astăzi, vă scriu un pamflet...  

Despre Omul -roboțel,  

Ce-a uitat să fie el!  

 

Printre griji și documente,  

Mai vorbim de sentimente?  

Poezie se mai scrie?  

Mi se pare blasfemie!  

 

Caruselul se învârtește,  

Oare, cine mai trăiește?  

Telefonul țipă tare,  

Fără pic de remușcare!  

 

Vrea să șții, că un robot  

Are timp, și are tot,  

Dacă astăzi ar putea,  

Cu un altul te-ar schimba...  

 

Timpul curge răvășit,  

Oare cine-a obosit?  

Toamna plânge în ferestră.  

Cu o lacrimă albastră.  

 

Sufletul se tânguie,  

Cine să-l mai mângâie?  

Frunza, veștedă-n alei  

A plecat cu anii mei…  

 

Ziua pare tot mai rece  

În derivă pasu-și trece,  

Oamenii unde-au plecat?  

În tărâmul de-altă dat!  

 

Unde-i crizantema care  

Lumina cu a ei candoare?  

Or gutuia din fereastră,  

S-a pierdut de viața noastră?  

 

Doar copilul din poveste  

Îmi mai dă fragil de veste,  

Că un Înger tot veghează  

Să rămân în viață trează!  

 

16.11.2019  

 

Camelia Cristea  

Ca un vis…

Pe o pajiște albastră,

Te-am visat Măicuță-n zori,

Strângeai muguri de lumină

Și pe brațe aveai flori!

Pașii tăi purtau cărarea

Printre norii prinși de teamă,

Cu iubirea ta Măicuță

Văd ușor cum se destramă…

Liliac bătut cu albastru

Ai lăsat pe cărăruie,

Gândul meu purtat de doruri

Către tine încet suie…

Vin sfios cu pași de vise

Să- ți văd chipul de lumină,

Mă apropii cât se poate,

Dar am trupul plin de tină.

Ochii mei purtați de vraja

Bucuriei ce mi-o dai,

Plâng în taină lacrimi calde,

Am văzut un colț de rai!

Printre flori și râuri line

Ai plecat cu pas domol,

Taina asta aurită…

Cum pot Mamă s-o măsor?

Ai venit să-mi mângâi clipa

Cu iubirea ta divină,

Mă rog Mamă ca în ceruri

Viața Ta să fie lină!

https://confluente.org/camelia_cristea_1566739838.html

Cu dor, MAMA

24-25 august 2019

foto sursa internet

Camelia Cristea

Liniștea

Pune liniștea să toarcă

Doar cu fire de lumină,

Gândul pașnic și duios

Ca o splendidă grădină.

Pune timpul să mai stea

Într-o clipă luminoasă,

Când se scurge înserarea

S-o primesc discret în casă.

Pune marea să șoptească

Pescărușilor în zbor,

Că -n albastru se rescrie

Visul care-i călător...

Pune câmpul să roșească

În petala unui mac

Cu această bucurie

Aș vrea iarăși să mă îmbrac..

Pune vârful unui munte

Să se sprijine de cer,

Când coboară câte-un înger…

Să dezlege din mister.

Pune raze de senin

Peste clipele de ceară,

Ce-i frumos să fie trainic

Bunătatea să nu piară…

Pune verdele pe creste,

Când se scutură tăcerea

Să vedem cu ochi curați

Că în toate-Ți este vrerea!

Pune cerul pe un umăr

De nădejde, tare-și vrea

Când se pleacă raza lunii

Să mă îmbrac discret în ea…

Pune ruga să lucreze

Nopțile în muc de ceară,

Ce e trist și rău în lume

În curând aș vrea să piară.

Pune naiul să doinescă

Sufletul acestui neam,

Lacrima să ne sfintescă

O speranță tot mai am…

Pune stele în făclii

Peste cerul prins de noapte,

Când se scutură tăcerea

Să ne înălțăm prin șoapte…

Pune -i zidului din față,

Scară, că să îl pot trece

Mă îmbăt în poezie

Cu-n pahar de apă rece…

13.07.2019

http://confluente.org/camelia_cristea_1563734091.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Ochiul luminii

Mama, din cerul smarald mă privești

Când ziua se crapă în ochiul luminii,

O lacrimă-n rouă îmi zămislești

Trezită-i la viață ființa iubirii!

În brațele Tale duioase mă prinzi,

Când zbuciumul vremii lovește întâmplarea,

Cu inima caldă de Mamă aprinzi,

Lumina, frumosul și iarăși iertarea!

Din cerul iubirii reverși neâncetat,

O lacrimă caldă să spele păcatul

Că eu cel bolnav de frumos să mă văd,

Cu ochiul luminii să caut, înaltul!

http://confluente.org/camelia_cristea_1562265912.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Muguri de lumină,

Muguri de lumină, apar iar în zare

I-a zidit iubirea Ta izbăvitoare,

Crengile se pleacă până la pământ

Spun o rugăciune duhului preasfat!

Muguri de lumină cresc și în cuvinte,

Drumul să-l cunoaștem, mereu înainte,

Prin deșertul zilei să bem apă vie

Să-nflorim în rugă și în bucurie!

Muguri de lumină, să zidim în noi,

Când furtuni lovesc nu dăm înapoi

Cerul minții noastre să fie senin,

Într-o rugăciune iarăși mă închin.

Muguri de lumină, îngeri luminoși,

Să trecem prin viață, senini și frumoși

Credința ne fie scut și îndrumar

Zilele frumoase și toate cu har.

http://confluente.org/camelia_cristea_1561921653.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

În potirul de iubire,

În potirul de iubire

Arde flacăra mereu,

Taina asta o cunoște

Numai Bunul Dumnezeu!

El, cu mâna nevăzută

Peste câmpuri pune maci,

De iubire și frumos

Să te miri, și-apoi să taci.

În apus aprinde cerul,

Soarele, în graba mare,

Pune visele în tolbă

Și se duce la culcare.

Trandafirii din grădină

Se aprind și ard mocnit

De atâta frumusețe

Vara iar ne-a înveselit!

În potirul de iubire

Arde flacăra mereu,

Taina asta o cunoste

Numai Bunul Dumnezeu.

foto sursa internet

http://confluente.org/camelia_cristea_1561819587.html

Camelia Cristea