Liniștea

Pune liniștea să toarcă

Doar cu fire de lumină,

Gândul pașnic și duios

Ca o splendidă grădină.

Pune timpul să mai stea

Într-o clipă luminoasă,

Când se scurge înserarea

S-o primesc discret în casă.

Pune marea să șoptească

Pescărușilor în zbor,

Că -n albastru se rescrie

Visul care-i călător...

Pune câmpul să roșească

În petala unui mac

Cu această bucurie

Aș vrea iarăși să mă îmbrac..

Pune vârful unui munte

Să se sprijine de cer,

Când coboară câte-un înger…

Să dezlege din mister.

Pune raze de senin

Peste clipele de ceară,

Ce-i frumos să fie trainic

Bunătatea să nu piară…

Pune verdele pe creste,

Când se scutură tăcerea

Să vedem cu ochi curați

Că în toate-Ți este vrerea!

Pune cerul pe un umăr

De nădejde, tare-și vrea

Când se pleacă raza lunii

Să mă îmbrac discret în ea…

Pune ruga să lucreze

Nopțile în muc de ceară,

Ce e trist și rău în lume

În curând aș vrea să piară.

Pune naiul să doinescă

Sufletul acestui neam,

Lacrima să ne sfintescă

O speranță tot mai am…

Pune stele în făclii

Peste cerul prins de noapte,

Când se scutură tăcerea

Să ne înălțăm prin șoapte…

Pune -i zidului din față,

Scară, că să îl pot trece

Mă îmbăt în poezie

Cu-n pahar de apă rece…

13.07.2019

http://confluente.org/camelia_cristea_1563734091.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Ochiul luminii

Mama, din cerul smarald mă privești

Când ziua se crapă în ochiul luminii,

O lacrimă-n rouă îmi zămislești

Trezită-i la viață ființa iubirii!

În brațele Tale duioase mă prinzi,

Când zbuciumul vremii lovește întâmplarea,

Cu inima caldă de Mamă aprinzi,

Lumina, frumosul și iarăși iertarea!

Din cerul iubirii reverși neâncetat,

O lacrimă caldă să spele păcatul

Că eu cel bolnav de frumos să mă văd,

Cu ochiul luminii să caut, înaltul!

http://confluente.org/camelia_cristea_1562265912.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Muguri de lumină,

Muguri de lumină, apar iar în zare

I-a zidit iubirea Ta izbăvitoare,

Crengile se pleacă până la pământ

Spun o rugăciune duhului preasfat!

Muguri de lumină cresc și în cuvinte,

Drumul să-l cunoaștem, mereu înainte,

Prin deșertul zilei să bem apă vie

Să-nflorim în rugă și în bucurie!

Muguri de lumină, să zidim în noi,

Când furtuni lovesc nu dăm înapoi

Cerul minții noastre să fie senin,

Într-o rugăciune iarăși mă închin.

Muguri de lumină, îngeri luminoși,

Să trecem prin viață, senini și frumoși

Credința ne fie scut și îndrumar

Zilele frumoase și toate cu har.

http://confluente.org/camelia_cristea_1561921653.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

În potirul de iubire,

În potirul de iubire

Arde flacăra mereu,

Taina asta o cunoște

Numai Bunul Dumnezeu!

El, cu mâna nevăzută

Peste câmpuri pune maci,

De iubire și frumos

Să te miri, și-apoi să taci.

În apus aprinde cerul,

Soarele, în graba mare,

Pune visele în tolbă

Și se duce la culcare.

Trandafirii din grădină

Se aprind și ard mocnit

De atâta frumusețe

Vara iar ne-a înveselit!

În potirul de iubire

Arde flacăra mereu,

Taina asta o cunoste

Numai Bunul Dumnezeu.

foto sursa internet

http://confluente.org/camelia_cristea_1561819587.html

Camelia Cristea

Copile..

Batista o flutur și-acuma în geam,

Iar trenul aleargă copacii pe drum

În aminire, un dor tot mai am..

Coplie ești bine, pe piscuri acum?

Iarba crescută pe câmpuri se-naltă

Iar soarele blând o mângâie iar,

Trenul șuieră, cerul se pleacă,

Raza luminii zâmbește pe ram.

Trec anotimpuri în graba nebună,

În primăvară e verde și pur

Un soare voios o prinde de mână

Cu bucurie vreau să vă spun.

Vara se îmbracă în macii iubirii

Și-n straie de gală pentru concert,

Vioara e în vogă și cânta un mire,

Piscul acestea îl mai socot.

Toamna grăbită aduce rugină,

Rafale de vânt și totuși belșug,

Hambarul e plin, precum e menirea

Copile de-mi ești vreau să mai fug...

Iarna nomazii și sănii ce-s sure

Un munte e gârbov și tot mai albit,

În noaptea tăcerii se -aprinde nădejea

Candela arde, precum am trăit.

foto sursa internet

Camelia Cristea

01.06.2019

Pelerin

Pelerin prin lume, caut cerul sfânt

Mă ridic din mine, simplu prin cuvânt

Și zidesc credința, treaptă după treapă

În amin se înalță mâna, sfântă, dreaptă.

Pelerin prin mine, cad și mă ridic

Când e greul greu, nu vreau să abdic,

Flacăra credinței o aprind prin faptă

Să văd cer senin, calea care-i dreaptă!

Pelerin prin suflet, dor și cer cu stele,

Un copil aleargă, brațul Mamei mele,

Fruntea ce-i albită de floarea de mai

Doar un cer de pace aș vrea să îmi dai.

Umăr lângă umăr, pelerin prin lume,

Mergem cu iubire, doar spre cele bune

Inima și ruga iar se întâlnesc

De pe vârf de munte,în senin privesc.

http://confluente.org/camelia_cristea_1561056888.html

Camelia Cristea

01.06.2019

CERUL

Când cerul își pleacă fruntea-n senin,

Iar norii plutesc parcă pe ape,

Larma se stinge și mă închin,

Altarul acesta, îmi este aproape.

O candelă arde, e vie acum,

Îngerul ține potirul în mână,

În rugăciune smerită mă-adun

Și suntem cu toții în rugă împreună.

Osana răsună, îngeri în cor,

Cerul coboară în Liturghie

Cațuia se-aprinde în inima lor

O taină de veacuri aprinsă și vie!

Soborul acesta înalță un imn

De slavă, și ruga încă mai crește

Pe trepte de taină, iar mă închin,

Doamne ce-i bine în lume sporește!

Zile senine și pace-n între frați,

Lumină și har să curgă-n biserici

Cu toți să trecem prin lume curați

Înalța-i la Tine pe mai marii clerici.

Cu mirul iertării, pe toți să ne ungi,

Rana din piept se vrea vindecată

Sulița vorbei deșearta să înfrângi,

Lumea acesta să fie curată!

Strana răsună, clipele curg,

Apa cea vie, izvorul de veacuri,

Revarsă Părinte din cerul senin

Haruri, credință și sfintele leacuri!

Când cerul își pleacă fruntea-n senin,

Iar clopotul crapă liniștea-n două,

Cu mirul credinței iar mă închin

Viață acesta să fie ca nou!

foto sursa internet

http://confluente.org/camelia_cristea_1560612788.html

Camelia Cristea