Toamna

Când Toamna își scutură al ei patrafir,

Castana și frunza se scaldă în rouă

Pe creaste de munte mă înalt și mă mir

Că viață-i frumoasă și parcă mai nouă…

Un pictor șăgalnic amestecă iar

Culori efemere, decorul să-l facă

O floare de colț pe stâncă să-i stea

Imaginea asta nu-i este săracă….

Și pacea coboară pe trepte de dor

Îmbracă albustrul iubirii eterne,

Gutuia se - aprinde în sufletul meu

Lumina să-i dea și clipei mai terne…

Se scutură frunza, rugină-n pământ

Un alt anotimp zidește altare

Cu darul acesta de floare și cânt,

Toamnele trec și parcă mă doare….

foto sursa internet

13.10.2018

Camelia Cristea

RUGĂ

Dă-mi putere Doamne să duc jugul meu  

Să plâng doar în mine când îmi este greu,  

Dreapta să îmi poarte faptele ce-s bune,  

Să duc simplitatea și frumosu-n lume!  

 

Ochii mei să vadă ceru ce-i deschis  

Să înfăptuiesc tot ce am promis  

Muntele de sare să îl trec cu pasul,  

Ruga să-mi cunoască inima și glasul!  

 

Dâ-mi putere Doamne să trec peste mine  

Să -Ți slujesc în toate, doar cum se cuvine,  

În genunchiul rugii să mă plec mereu  

Scapă-mă de rele Sfinte Dumnezeu!  

 

Sufletul smerit, haină albă poartă  

Neputința mea uneori mă ceartă,  

Într-un pumn de lacrimi cad și mă ridic,  

Dar va spun deschis, nu vreau să abdic.  

 

Am nădejde totuși că mă vei primi  

Când sorocul vieții se va împlini,  

Cârja neputinței vreau să o reneg  

Și de rele patimi eu să mă dezleg.  

 

Pentru tot ce-n dar mi-ai dat cu folos  

Vreau să fiu puternic și bun credincios  

Să ridic sărmanul ce-i căzut în stradă  

Iar după furtuni să rămân întreagă!  

 

foto sursa internet  

 

Camelia Cristea  

De dor…

 Pe o lespede de piatră,

Lacrimi curg și sunt de dor

Mamă spune să nu doară

Tot ce-n lume-i trecător.

Spune-i cerului să spele,

Lumea de păcate grele

În hățișul strâmt al vieții,

Ne înpotmolim de ele.

Spun-i gândului să ducă

Rugăciunea pan’ la cer

Într-o lume fără noimă...

La Tine Măicuță sper.

Nodul astă ce ne strânge

Cu puterea Ta să-l tai,

Și un colț din raiul sfânt

Maică bună să ne dai.

Roua sfântă a dimineții

Să ne spele de ce-i rău,

Vreau în zbuciumul acesta

Să mai stau la pieptul tău.

Mâna ce-a trudit atâta,

S-o sărut odată aș vrea

Știu că e cu neputință

Dar este dorința mea…

Ochii tăi senini că cerul

Să-i privesc în zori aș vrea,

Mamă spune că -ntr-o zi

Iarăși ne vom revedea!

Spune -i liniștii să intre

Chiar acum în casa mea

Mă strivește despărțirea

Și o simt atât de grea…

Pe o lespede de piatră

Lacrimi curg și sunt de dor

Mamă spune să nu doară

 Tot ce-n lume-i trecător!

http://confluente.org/camelia_cristea_1535743121.html

31.08.2018

Camelia Cristea

Vindecare…

Harul Tău să curgă Doamne

Peste crucile de lemn

Să se scurgă în țărână

Chiar și ultimul blestem. 

Mână Ta izbăvitoare

Să ne sprijine mereu

Când povară-i uneltirea

Și ne este Doamne greu.

Pasul Tău să ducă calea

Când prin noi ne rătăcim

Într-o sfântă rugăciune,

Doamne fă să ne-ntâlnim.

Împăcarea să ajungă

Chiar și-n inimă de piatră,

Cu o daltă de iubire

Cea mai tare tot se crapă!

Pacea Ta izbăvitoare

Să ne -nvăluie mereu,

Când vrășmașul ține calea

Și ne este tare greu!

Rugăciunea să alunge,

Lacrima căzută-n suflet

Să nu aibă în veci parte

De al răutății umblet.

Jerta Sfântă de pe cruce

Să ne facă să vedem

Că suntem cu toți țărână

Și de Tine tot nedemni.

Liturghia Taina Sfântă

Să ne-adune-n casa Ta

Pacea, mila și iertarea

Tot în suflet să ne stea!

foto sursa internet

http://confluente.org/camelia_cristea_1530817832.html

Camelia Cristea

Clipele

Telefonul sună Mamă  

Și anunță despărțirea,  

Firul vieții se deșiră  

Așa cum îi e menirea.  

 

Clipa curge răvăsită  

Într-o lacrimă-sărată,  

Eu te strig din suflet -MAMĂ!  

Tu în ceruri ești plecată!  

 

Rugăciunea umple golul  

Ce-a rămas în casa ta,  

Despărțirea mă strivește  

Clipa este tot mai grea!  

 

-----------------------------  

 

Te privesc și văd lumina  

Ce-o doreai atât de mult  

Într-un colț de suflet Mamă,  

Glasul tău îl mai ascult…  

 

Cerul și- a deschis ferestra  

Și-a venit să mi te ia  

Mamă s-a sfârșit durerea,  

Veșnicia este- a ta!  

 

Curg prin mine clipe fade,  

Întrebări fără răspuns,  

Cât aș spune că mă doare  

Tot ar fi indeajuns…  

 

Firul vieții se deșiră  

Cum e cursul cel firesc,  

Cerul cel spuzit de stele  

Încerc iarăși să-l privesc.  

 

Mă gândesc că veșnicia  

Te-a primit cum îți doreai  

Și un Înger bun Măicuță  

Te-a dus sus, la Domnu-n rai!  

 

Odihnește Doamne în pace, sufletul Mamei mele!  

 

foto sursa internet  

 

Camelia Cristea  

Mână Ta

Pune mână Ta peste rana lumii

Au ieșit la rampă până și nebunii...

Lupi flămânzi atacă turmele de oi,

Mai trimite îngeri astăzi printre noi!

Alină durerea celor ce te cheamă,

Strigătul tăcerii să îl ei în seamă

Rana oblojește bietului sărman

Zilele sărace se tot scurg în van…

În tunuri de fildeș se rotesc iluzii,

Cei neputincioși își doresc pefuzii

Și o mână -ntinsă când le este greu

Singura nădejde, Bunul Dumnezeu!

Anii adunați, zilele de ceară,

Muguri de lumină să nu-i lași să piară

Primăvara asta să fie solie

Să trimită simplu câte-o bucurie…

Pune mâna Ta peste rana lumii!

http://confluente.org/camelia_cristea_1526236888.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Mamă

De-aș putea în brațe Mamă 
Te-aș purta până la cer, 
Vindecare și lumină... 
Să primești, încă mai sper.

Aș trece cu tine marea... 
Suferinței de se poate 
Și-n năvod aș prinde boala 
De om să nu aibă parte!

Munții i-aș căra în spate 
Să treci pasul spre lumină 
Și -n urcușul prin durere 
Primenită, fără vină …

Toți vulcanii ce-au erupt 
Peste trupul tău de humă, 
Ia-și pune pe fugă Mamă 
Să nu credeți că e glumă...

În deșertul unei zilei 
Apă vie eu ți-aș da 
Să îți ostoiască setea 
Și boala de s-ar putea… 
--------------------------------- 
Dar mă-ntorc acum în mine 
Și mă ard în neputință, 
Prin genunchiul sfânt al rugii 
Cer un pas spre biruință...

Și mă rog că floarea asta 
Ce-a nins albul peste noi 
S-o purtăm în suflet pură 
Pân la vremea de apoi.

De-aș putea în brațe Mamă
Te-aș purta până la cer,
Aripi îngerești să-ți crescă
Am nădejde și mai sper!

http://confluente.org/camelia_cristea_1525637061.html

foto sursa intent

Camelia Cistea