De
atâta zarvă, am rămas chiar mută,
Lumea
e-n derivă și parcă mai slută,
Mulți
români de-ai mei bat la alte porți
Te
rog Sfânt Părinte, ai grijă de toți!
Frați-s
dezbinați și plecați prin lume,
Fă-i
să împlinească doar cele bune
Steagul
de credință să le fie scut
Să
nu rătăcească prin necunoscut.
Pe
cerul credinței se adună nori
Dau
cu pietre-n ea, cei ce-s trecători,
Cei
destoinici urcă, treaptă, după treaptă,
Fă
să vadă Tată, calea care-i dreaptă.
Păstori
înțelepți fă să ducă turma,
Pe
stindarde înalte să își lase urma
Cerul
din cuvinte fă să fie viu,
Cei
mai înțelepți, de el sigur știu!
Mâinile
curate încă mai trudesc
Pământul
acesta, sfânt ce-i românesc
Plugul
trage brazda, dreaptă și adâncă
Credință
ne fie sprijin că o stancă.
Brațe
de voinici stau azi la hotar
Toate
cu folos, nimic în zadar,
Brazi
crescuți pe creste și-mbrăcați în nea,
Sprijină
speranța și în țara mea!
În
colinde albe, glasuri de copii
Fă
să aducă-n suflet numai bucurii,
Inima
de piatră se transformă-n lacrimi
Doar
prin mirul crucii ne ferim de patimi!
Zarva
care strigă pe ulițe sure
Fă
să nu încape în noi și să fure
Clipele
frumoase, ce-au zidit altare,
Tot
ce-i sfânt și trainic în noi nu mai moare!
foto
sursa intenet
Camelia
Cristea
