sâmbătă, 29 iulie 2023

Cer și pământ!


Marea în zbucium se trece albastră,

Cerul coboară în liniștea noastră,

Doar pescăruși înaltă în zbor

Gândul și ruga, un călător!

 

Valuri se trec peste ruine,

Soarele intră în mare spre tine,

Albastru coboară în infinit

Ziua pe stânci iar s-a pitit!

 

Clipe și ceasuri petrec peste mare,

Pe țărm mai rămâne o undă de sare

Cerul și marea se contopesc

E vremea când ele se mai iubesc!

 

Catargul se înaltă în infinit

Pare firav un fir de nisip,

Liniștea umblă pe țărmuri hai- hui,

Ziua își pune haina în cui!

 

Noaptea își lasă ușor pelerina

Se crede că este încă regina,

Stele își prinde în părul tăciune

S-o vadă și omul ce umblă prin lume!

 

Luna rotundă aprinde tot cerul

Să se înțeleagă care-i misterul,

Liniștea cade în somnul adânc

Toate-s unite cer și pământ!

 25.04.2023

foto sursa internet

 

Camelia Cristea

 



duminică, 18 iunie 2023

În biserica micuță

 

În biserica micuță unde liniștea veghează

Rugăciunea-și face casă și rămâne veșnic trează!

Pelerini trecuți prin multe se opresc din drumul lor

Și se roagă la Măicuța să îi apere de rău.


Vin părinți cu doruri grele și îngenunche la icoană,

Maică Sfântă le ajută și mai vindecă o rană.

Uni-și plâng cu amar păcatul și durerea sufletească

Ar vrea timp și înțelepciune să învețe să trăiască!


Gârboviți, sleiți și singuri, tremurând și înfrigurați

Mulți bătrâni în straie grele car poveri și pe mulți frați!

Nu se plâng și nu cer nici milă, doar pomană uneori

În priviri le vezi durerea și atunci te trec fiori…


Tineri mulți cu drag de viață vin și cer o minte bună,

Soartă binecuvântă și Măicuța-i încunună.

Își aduc apoi și pruncii, ce lumină și candoare

Fiecare om să poarte-n dreptul inimii, o floare!


Dintr-o strană a tăcerii psalmi de mulțumiri răsună

Pentru toată dărnicia, lumea asta fie bună!

Să mai crească grâu pe câmp și lumină în ferestră

Tot creștinul să învețe, iubire să dăruiască!

foto sursa internet

Camelia Cristea






miercuri, 14 iunie 2023

Iartă necredinței mele

 

Iartă necredinței mele


Iartă necredinței mele spun și eu o păcătoasă

Vreau să dau ca mărturie că viață e frumoasă!

Chiar de boala te doboară în cămașa ei de spini,

Cu răbdare și nădejde la icoană te închini!


Domnul slavei și-al iubirii are planuri pentru toți,

Când esti la pământ și singur, și la capăt n-o mai scoți...

Cu o mână nevăzută te ridică, îți dă apă,

De necaz și suferință, cu iubire El te scapă!


Iartă necredinței mele!... spun și eu o păcătoasă,

Viața poate fi o rană vie, dar e caldă și frumoasă!

Orbul prins în mine vede că lumina e putere,

Toate trec și noi ne trecem, cu a Ta prea Sfântă vrere!


Chiar de uneori în viață, clipele ne par ca veacuri,

Domnul milei și-al iubirii are pentru fiecare leacuri.

Când nu poți să treci de tine și de mare-ți neputință

Roagă-te smerit în taină – Doamne dă-mi și pocăință!


Iartă necredinței mele!... spun și eu o păcătoasă,

Cerul pe pământ coboară și e viața mai frumoasă

Pe o scară nevăzută mă ridici din mine iar

În genunchi de pocăință simt cum vine al Tău har!


Simt cu marea nevăzută despărțită e în două,

Cum îmi dai încă o șansă, pentru viața asta nouă

Și mă îmbraci în haină sfântă, primenită la botez

Să ridic măcar privirea? -Doamne, încă nu cutez!


Să trăiesc încă o viață și nu cred c-aș fi în stare

Mulțumire să-ți aduc, pentru viața, pentru soare,

Pentru tot Cuvântul sfânt ce se scrie-n poezie,

Îndurarea Ta o simt, pentru mine este vie!


foto sursa internet


Camelia Cristea



sâmbătă, 10 iunie 2023

Cer și pământ!



Marea în zbucium se trece albastră,

Cerul coboară în liniștea noastră,

Doar pescăruși înaltă în zbor

Gândul și ruga, un călător!


Valuri se trec peste ruine

Soarele intră în mare spre tine,

Albastru coboară în infinit

Ziua pe stânci iar s-a pitit!


Clipe și ceasuri petrec peste mare,

Pe țărm mai rămâne o undă de sare

Cerul și marea se contopesc

E vremea când ele se mai iubesc!


Catargul se înaltă în infinit

Pare firav un fir de nisip,

Liniștea umblă pe țărmuri hai- hui,

Ziua își pune haina în cui!


Noapte își lasă ușor pelerina

Se crede că este încă regina,

Stele își prinde în părul tăciune

S-o vadă și omul ce umblă prin lume!


Luna rotundă aprinde tot cerul

Să se înțeleagă care-i misterul,

Liniștea cade în somnul adânc

Toate-s unite cer și pământ!


foto sursa internet


Camelia Cristea


marți, 16 mai 2023

Gârbova femeie...

 




Gârbova femeie trece c-o prescură în batistă,

La altar duce pomelnic și o rugă optimistă.

Într-un colț de ochi bătrâna, poartă-o lacrimă beteagă

-Doamne eu te rog smerită să rămân de vrei întreagă!


Că sunt singură prin vremi, doar Măicuța e cu mine,

Pruncul meu îl tot aștept, că-i târziu, dar tot nu vine…

A plecat prin țări străine să culeagă diamante,

Eu te rog în rugăciune să văd cerurile înalte.


Să ai grijă de copiii, că se pierd în griji de multe

Și-au uitat sărmanii iar... de Tine să mai asculte!

Nu-i certa cu glasul aspru, poate își revin în fire,

Viața asta-i trecătoare, ca un fir... tare subțire.


Gârbova femeie trece c-o prescură în batistă,

La altar lasă pomelnic și o rugă optimistă!

Doamne-Ți mulțumesc de toate și te rog nu mă uită!

Sunt de veghe aici în strană, chiar lângă icoana Ta!



Aprilie 2023


foto sursa internet


Camelia Cristea

marți, 9 mai 2023

La o margine de timp

 


La o margine de timp, clipa tainic se grăbește

Să dea rodul cel dorit pentru cel mai trudește.

Ars de soare și de vânt, glodul tot se modelează,

Grâul bun să-și ia avânt într-o pită se visează.


Un Manole legendar, din ruine mai clădește

Strigă Ana dintr-un zid, sufletul se perpelește.

În biserica bătrână bate clopot pentru ei,

Doar prin jertfă și iubire mai scăpăm de farisei…


Nici Vrâncioaia nu se lasă cu nimica mai prejos,

Toți feciorii duși la oaste pentru țară cu folos!

Munții toți dau mărturie că vrașmașu-i alungat,

Dar pământul țării noastre parcă este mai sărac...


Mulți plecați în pribegie caută mărgăritar,

Casele în părăsire plâng și ele cu amar!

Dorul a rămas orfan și se tânguie mereu...

Cu o sfântă mângâiere-l liniștește Dumnezeu.


Mărăcinii bat în soare, cresc la voia întâmplării,

Pe părinții îmbătrâniți pruncii lor i-au dat uitării!

Cumpăna de la fântână scârțâie bătută-n vânt

Ulița-i tot mai pustie, nu se-aude un cuvânt…


La o margine de timp, clipa tainic se grăbește

Să dea rodul cel dorit pentru cel ce mai trudește.

Ars de soare și de vânt, glodul tot se modelează

Grâul bun să-și ia avânt într-o pită se visează.



foto sursa internet

Camelia Cristea