sâmbătă, 29 august 2015

Tu ești



Tu ești Minunea care m-a ajutat să sper
Să am în viața asta cel mai înalt reper,
Cu fruntea sus prin toate să trec și să răzbesc
Să nu dau înapoi atunci când pătimesc...

M-ai învățat să cânt cu sufletul senin,
Când rănile mă dor răbdării să mă-nchin.
Să mă feresc de drobul de sare ce se vrea
Străjer cu rang înalt, chiar lângă ușa mea!

Tu ești minunea care deschizi fereastra minții
Și mă ajuți să văd cum trec smeriți Părinții,
Când toaca bate-n lemn și-i cheamă în biserci
Se-adună-n jurul rugii cu mici și marii clerici.

M-ai ajutat să văd Lumina din tunel
Și oamenii frumoși ce îl slăvesc pe El,
Clipa primenită în straie de Mireasă,
Ce cu alai de îngeri mi-a și intrat în casă!
€“-------------------------------------------
Cuvintele sunt mici și nu pot să redea
Flacăra trăirii și lacrima din ea,
Recunoștința, mila, iertarea și iubirea
Ce au săpat în mine și-mi șlefuiesc menirea...


21 august 2015



Camelia Cristea



marți, 25 august 2015

Au înflorit salcâmii


Au înflorit salcâmii în versul ce îl scriu
Ei nu știu ce înseamnă să fie prea târziu,
În toiul unei Veri e iarăși Primăvară...
Mă minunez și eu (și nu e prima oară)!

Doi meri îmbujorați îmi mângâie oglinda
De-atâta bucurie mi s-a umplut și tinda,
Pe tâmple mi-au crescut vreo patru ghiocei
Mă întreb în plină toamnă: - Ce am să fac cu ei?

Când viscolul rebel o să își scoată spada,
În traista unui fulger să prindă toată prada
Eu voi suna din clopot tăcerea să se spargă
Și-n loc de ger și iască să crească tainic iarbă!

Or da năvală ciute să-și potolească setea,
Iar la pământ în grabă își vor pleca urechea
S-audă glasul ierbii și-a verdelui din ea,
În vremea ce-o să vină aprinsă să mai stea...

Au înflorit salcâmii, cu alaiul lor de dor,
În mijlocul furtunii mă prind de brațul lor
Și trec în Primăvara seninului din floare
Se-aud din muguri șoapte că viața-i Sărbătoare...


foto sursa internet

Camelia Cristea







luni, 24 august 2015

Un semn



Îmi plec iar fruntea pe-al tău umăr
Și toamnele trecute le enumăr,
Cocorii risipiți în albe zări
Au aripi desfăcute-n căutări...
----------------------------------
În slove am să pun adesea ruguri,
Cum Toamnele își pun în vie struguri
Să vină și săracul și bogatul,
Cu palma inimii să-și umple sacul...

Aș vrea mereu să cred în bucurie,
Cât inima în piept mai este vie
Ea știe că-n iertări zidește trepte,
Când trece peste clipele nedrepte!

O, cât aș vrea să zbor de se mai poate,
Prin filele aurite dintr-o carte,
Un semn frumoslas prin lume
Încununat cu toate gândurile bune!


24 august 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea






sâmbătă, 22 august 2015

Peste valuri...



Am pus liniștea să toarcă
Cu fuioare de argint,
Arca ce-ar putea să treacă
Peste clipe ce mă mint.

Am tăiat un nod în grabă
Mă strângea atât de tare
Și-mi punea mereu răbdarea,
Fără seamăn la încercare.

Am cusut cu fir de iarbă
Și cu floare de măceș,
Visele ce s-au pierdut
Ca o vară într-un cireș.

Aprind cerul din priviri
Cu iubirea ce mă ține,
Într-o zi am să înfloresc
Chiar în grădină la tine.

Aprind candela nădejdii
Cu lumina dintr-un schit,
Ca de reaua întâmplare
Tu mereu să fi ferit!

În opaiț se coboară
Luna mică în fâșii
Să găsești pe seară calea,
Când la mine ai să vi...

Frunzele șoptesc se pare,
Când un vânt le dă binețe
Se aprind în bucurie
Și se întorc cu alte fețe.

Am pus liniștea să toarcă
Cu fuioarele de dor,
Arca ce-ar putea să treacă
Peste valuri mai ușor...


foto sursa internet


Camelia Cristea





joi, 20 august 2015

A plecat...



A plecat pe fugă Vara
Cu alaiul ei de soare,
În mătasea de porumb
Dimineaţa mai răsare!

Doar în poala unui câmp
Îi văd urma de dogoare
Şi-a lăsat culorea aprinsă,
Într-o inimă de floare.

A îmbrăcat în zale verzi,
Toţi copacii din grădină,
Printr-un nai doineşte timpul
Muzica e în surdină...

Roţile de tren se zbat
Pe o şină nevăzută,
De ar ştii lumea misterul
Cred că toată ar fi mută...

Rânduiţi ca la paradă
Stau ciorchinii strânşi în vie,
Vor să umple iar panerul
Să ne-aducă bucurie.

Merii au roşit copacii
În livada de pe deal,
Pregătiţi sunt de festin
Şi au strâns chiar arsenal...

În oglinda unui lac
Se admiră un răţoi,
Unde-i liniştea mai tare
Vrea să facă tărăboi...

Într-un muşuroi furnica
Cară grâne pentru iarnă,
Vântul suflă fără milă
Bobul vrea să îl răstoarne

Greieraşul prinde-n strune
Dorul zilelor de foc,
Când sonete se-aprindeau
Chiar în fir de busuioc.

Ceru-şi scutură năframă
Şi toţi norii se trezesc
Tună, fulgeră şi iată,
Stopi de ploaie dăruiesc.

În pământ se scurg izvoare
Setea să i-o potolească,
Iarba-i creşte în picioare,
Ciute vrea să mai hrănească...

Un Naiv pictează seara,
Când sub aripă de lună,
Stelele se-aprind pe boltă
Şi ne spun chiar: -Noapte bună!

Îngerii din cer veghează
Să ne fie somnul lin,
Pruncușoru-n vis oftează
Eu privesc şi mă înclin....

20 august 2015


foto sursa internet

Camelia Cristea




luni, 17 august 2015

Vară...


Vară să mă vindeci cu iubirea ta
Să dezlegi şi nodul ăsta de vei vrea
Arşiţa tăcerii să se potolească,
În noi bucuria casă să-şi zidească!

Să treci cu alai de flori efemere,
Gingăşia lor să ne dea putere
Freameatul acesta fă să fie viu,
Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu...

Şi trimite ploaie, pământul o cere
Îl aud în noapte plânge cu durere,
Crapă pe la colţuri şi se chinuiește,
Pălămida rea, iar îl năpădeşte!

Raze să păstrezi pentru mai târziu
Arzi de la o vreme şi e cam pustiu,
De te-am supărat îţi cerem iertare
Te rugăm ai milă şi chiar îndurare!

Dă-ne Vară leacuri ce le ştii de veacuri,
Mușețel şi tei pentru ochii mei
Dă-ne păpădie şi un cer senin,
Pe un câmp cu maci eu îndată vin!
----------------------------------------
În spice de soare văd ades fecioare,
Iar în muguri noi copilaşi vioi,
Dimineaţa lină cântă în surdină,
Viața pentru toţi să fie senină!

Vară să ne vindeci cu iubirea ta,
Îndrăznim a crede că şi tu vei vrea
Codrii înverziţi îţi sărută pasul,
Ciocârlia vine să îţi dea şi glasul.

Merii înroşesc când i-atingi cu mâna,
Crengile se pleacă una, câte una,
Freamătă albastru în cerul deschis
Dă-ne-n dar Iubirea, cum ne-ai şi promis!


foto sursa internet

Camelia Cristea





sâmbătă, 15 august 2015

Mugurii nădejdii



Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,
Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar viscolul și teama în două se destramă!

Împovărată lumea te caută în rugă,
Până și cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile secate adapă iar mioare...

Sărmanului îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă
Pui undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!

Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni
Iar inimă zdrobită găsește drumul drept
Trecând prin încercări devin mai înțelept!

Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!

Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul
Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,
Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!


15 august 2015

Camelia Cristea




vineri, 14 august 2015

Un colţişor de rai



În cupele albite, trei crini adună mirul
Când cerul îşi desface în taină patrafirul,
Iar busuiocul verde se-aprinde la icoană
Prin jertfa Ta supremă se vindecă o rană!

Un orb prinde Lumină în inimă şi plânge
Pe cruce vede Cristul şi lacrima-i de sânge,
O Maică îndurerată jeleşte lumea toată
Prin ruga ei aprinsă am fost şi eu salvată!

Izvoarele ţâşnesc chiar şi din piatră seacă
Să potolească setea şi lumea cea posacă,
Gheţarii se topesc şi se prefac în pâine,
Un bob a încolţit în liniştea din mâine...

Pescarii Tăi de Oameni aruncă iar năvodul,
Când marea-i liniştită îşi dă ofrandă rodul
În două se desface şi îţi sărută pasul,
Pioasă-i şi supusă când îţi aude glasul!

Furtunile ascultă când porunceşti să tacă,
La talpa Crucii Tale chiar frunţile îşi pleacă
Şi înfloresc narcise, bujori şi lăcrămioare
Ţes un covor de flori să-Ţi pună la picioare...

În clopot şi în toacă îţi auzim chemarea,
Ne lepădam de griji, sfidăm îngrijorarea
Şi ne îmbrăcăm în haina Luminii ce ne-o dai
Am prins în suflet pace şi-un colţişor de rai!


13 august 2015


Camelia Cristea



joi, 6 august 2015

În Lumina Ta,



Schimbă faţa lumii Doamne de vei vrea,
De o vreme parcă, negura-i pe ea,
Din Tabor trimite sfânta Ta Lumină
Să ne lepădăm de a noastră vină.

Noi suntem la poale, Tu ne-aştepţi în vârf,
Drumul este greu şi tare abrupt,
Trepte nevăzute se ivesc în zare
Le-a zidit Iubirea Ta izbăvitoare.

Inima şi mintea se unesc întruna,
Când pe coji de nucă așezăm minciuna
Şi-atunci se aprinde ruga-n miez de noapte,
Mai scăpăm de noi, doar prin bune fapte!

Răstignim păcatul şi-nviem în zori,
Ne petrecem paşii prin nori călători
Şi avem nădeje că într-o bună zi,
În Lumina Ta ne vom regăsi.


06.08.2015

foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea









miercuri, 5 august 2015

Sărutul



Sărută floarea inimii de vrei,
Iar gândul bun în cale o să-ți iasă
Ca miriștea în haină de mireasă,
În așteptarea pașilor de miei!

Sărută valul mării zbuciumate,
Când bărcile sunt toate aplecate
În pânza visului trimite un zefir,
Ca zborul să-l petreacă în senin.

Sărută lacrima pe cerul ploii
Să auzim în clopot zurgălăii
Firescul să cuprindă tot pământul,
În verde - aprins fie Cuvântul!

Sărută liniștea din miezul nopții,
Când ruga arde-n cerul sorții,
Genunchiul minții se îdoaie
Doi ochi în lacrimi curg a ploaie...

Sărută-n taină chiar fântâna,
O vezi? Sfioasă întinde mâna
Și răcorește câmpul care
Topit de vremi e-n așteptare!

Sărută lutul ce-i crăpat
Și stă pe prispă îngândurat,
De-o vreme se încurcă firul
În labirint pierdut e șirul...

Sărută versul ce se scrie,
Cât mâna asta este vie,
Tardiv vei spune la plecare
C-ai întâlnit în drum o floare...

Sărută chiar răcoarea asta
Că am trecut iarăși năpasta
Și-n poală strânge flori de mac
Ca verii să îi fim pe plac...



01 august 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea





sâmbătă, 1 august 2015

Culoare



Vreau să dai culoare clipelor din ceas,
Toamna-n crizantemă parcă a prins și glas
Doi scaieți în floare se zgâiesc și-ntreabă:
-De ce oare timpul e mereu pe grabă?

Le răspunde ploaia, ce în ropot trece
Și umple paharul doar cu apă rece,
Arșița din vară a topit asfaltul
Și-a plecat în grabă să vadă Înaltul.

Norii trecătorii s-au urcat pe deal,
Vântul nu mai are-n pânze arsenal,
Stelele se-aprind pe năframa nopții
Luna stă de veghe chiar în cerul porții.

Strugurii din vie parcă-s priponiți
În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți,
Coșul în hambar stă frumos la pândă,
Nu e încă vremea...sita e flămândă.

O furnică cară un grăunte mare
Nici nu mai cârtește, spatele o doare...
Dar aude biciul iernii cum trosnește
Norii plini de fumuri scriind o poveste...

Greierele cânta. El trăiește clipa!
- Ce atâta grabă? Iar cară furnica?
Cântecul o să-i fie poate adăpost
În viață să-și facă prin acesta rost!

Clipelor expuse Tu le-ai dat culoare,
Până și scaieții au zâmbit în floare,
Timpul efemer s-a pornit să cearnă
Ruginiu pe frunză pentru înc-o Toamnă!

27 iulie 2015


foto sursa internet


Camelia Cristea