luni, 23 octombrie 2017

Toate...



În genunchi, târâș, pe coate
Am trecut Doamne prin toate,
Când căzută am fost în tină
Mi-ai dat fire de lumină!

Gârbovită de păcate
M-ai purtat mereu în spate
Și-ai urcat cu mine scara...
Chiar dacă-ți eram povara!

Marea am trecut cu Tine,
În deșert și prin ruine,
Nu credeam că sunt în stare
Să urc muntele de sare...

Am fost foc și poate pară
Și deatatea ori și chioară,
Dar Tu m-ai ținut apoape
Ai mai potolit din ape…

Vântului năuc din fire
I-ai citit chiar din psaltire
S-a mai îmblânzit și tace
Dară șade tot pe ace…

Toate vin și toate pleacă
Bunătatea Ta nu seacă
Un izvor de apă vie
Ce ne duce-n veșnicie!

foto sursa internet

Camelia Cristea














vineri, 11 august 2017

Mugurii nădejdii



Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,
Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar viscolul și teama în două se destramă!

Împovărată lumea te caută în rugă,
Până și cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile secate adapă iar mioare...

Sărmanului îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă
Pui undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!

Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni
Și inima zdrobită găsește drumul drept
Trecând prin încercări devin mai înțelept!

Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!

Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul
Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,

Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!      

foto sursa internet


Camelia Cristea     

      

luni, 31 iulie 2017

Toate...



În genunchi, târâș, pe coate
Am trecut Doamne prin toate,
Când căzută am fost în tină
Mi-ai dat fire de lumină!

Gârbovită de păcate
M-ai purtat mereu în spate
Și-ai urcat cu mine scara...
Chiar dacă-ți eram povara!

Marea am trecut cu Tine,
În deșert și prin ruine,
Nu credeam că sunt în stare
Să urc muntele de sare...

Am fost foc și poate pară
Și deatatea ori și chioară,
Dar Tu m-ai ținut apoape
Ai mai potolit din ape…

Vântului năuc din fire
I-ai citit chiar din psaltire
S-a mai îmblânzit și tace
Dară șade tot pe ace…

Toate vin și toate pleacă
Bunătatea Ta nu seacă
Un izvor de apă vie
Ce ne duce-n veșnicie!

26.07.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea










Scrisoare


Am să-ți scriu întâia oară
Cu-n buchet de viorele,
Toate dorurile mele
Călătoare și prin stele...

Am să-ți scriu cu lăcrămioare,
Câmpuri îmbrăcate-n soare
Să-ți inunde dimineața,
Frumoasă să-ți fie viața!

Am să-ți scriu cu panseluțe
Că-s micuțe și drăguțe
Să-ți aline supărarea,
Când te strigă depărtarea...

Am să-ți scriu cu busuioc,
Clipa asta de soroc...
Să sfințească amintirea
Înaltă să ai trăirea!

Am să-ți scriu cu trandafiri
Dar te rog să nu te miri
Când primești scrisoare-n zori,
De frumos să te-nfiori!

foto sursa internet

09 iunie 2015

Camelia Cristea




vineri, 28 iulie 2017

Voia Ta!



Zic: „Voia Ta în toate să se facă Tată!”
Dar mint în rugaciune de fiecare dată
Când greul mă apasă (trimis poate de Tine),
Eu vreau să-l dau în lături și să îmi fie bine...

De multe ori grăbit nu mai aud săracul,
Cum plânge și își cară cu anevoie sacul
Nici văduva îmbrăcată în haină de amar,
Când pumnu-n rugăciune adună parcă jar...
................................................................
La colț de stradă șade mereu un bătrânel
Nu cere... dar îmi dă iubire de la El,
În ochii lui senini s-a pogorât chiar cerul
Și poartă-n văzul lumii pios încă misterul.
-----------------------------------------------
Aș vrea să am putere și toate să le trec
Cu zâmbetul pe buze și cu o floare-n piept
Să mă aplec mereu la cel ce e căzut
Când greau lui povară prea tare l-a durut...

Te rog să ții Tu mâna, alăturea de-a mea
Că sunt mult prea firavă și vremea este rea...
Să rupi în mii de fire acestă neputință,
Iar pașii să-i îndrepți spre Rugă și Credință!

foto sursa internet


Camelia Cristea




duminică, 18 iunie 2017

Nădejdea...


Nu am Doamne mir sfințit
Și nici haina prea curată,
Dar nădejdea mea îmi spune
Că le voi avea odată!

Nu am lacrimi suficiente
Sprea a-mi plânge tot păcatul,
Dar nădejdea mea îmi spune
C-am să văd în zori înaltul!

Nu am ruga prea fierbinte
De-a urca cu ea la cer,
Dar am inimă curată
Și la Tine Doamne sper!

Nu am candela aprinsă
C-a suflat vrăşmaşu-n ea
Dar prin mir de pocăință
Sper lumină să mai dea.

Nu am mâinile curate
Să culeg cu ele stele
Dar în nopțile de veghe
Am tot ars intens prin ele…

Am nădejde că-ntr-o zi
Va spori credința mea
Și la talpa crucii Tale
O cunună voi lăsa!

09.04.2017




Camelia Cristea




sâmbătă, 27 mai 2017

Dorul...


Am pus dorul iar pe drum,
Că de-o vreme e nebun...
I-am dat aripi noi să zboare
Când speranța e în floare…

Timpul s-a grăbit să ducă
Ceasul, ca pe o nălucă
S-a proptit în drum să stea
Să anunțe vreme rea…

Am luptat cu mine iar,
Clipele-au trecut prin jar
Și am dat cu pietre-n ceas
Să aud și al tău glas...

Norii toți s-au depărtat
Când prin mine te-ai uitat
Cerul s-a oprit îl loc
Și a nins cu busuioc…

În obraji bujori în floare
Au vestit că-i sărbătoare,
Iar sudoarea de pe frunte
A mișcat ușor, un munte…

De pe drum copaci gătiți
S-au grăbit să ducă vestea
Că se scrie iar povestea,
Primăverii ce-a venit…
---------------------------------
Toamna m-a-ncăput de mult,
Dar de ea nu mai ascult...
Vântul când mai bate-n mine..
Îi spun doar: “nu se cuvine”…

Dorul meu e tot pe drum,
De o vreme-i cam nebun
N-are liniște, nici ceas
Dar speranța i-a ramas…

foto sursa internet



20.05.2017

Camelia Cristea


sâmbătă, 20 mai 2017

Povestea,

Nu s-a terminat povestea
Chiar de-i ninsă așteptarea,
Peste drumul plin de sare
Crezi că poate fi uitarea?

Mâinile încă așteaptă
Să mai fie sărutate,
Nodurile, ce-au fost puse
Se vor toate dezlegate...

Pașii caută poteca,
Primăverilor din noi
De-aș putea întorce ceasul
S-aduc timpul înapoi!

Sufletul mai are muguri,
De lumină și speranță
Chiar de-atârnă peste umeri,
Ruginiul ca o zdreanță…

Crezi că poate fi uitare,
Când mai este jar în noi?
Și când totul se împarte
Negreșit, doară la doi?

Crezi că poate fi tăcere,
Când o coardă încă plânge
Și apusul chiar de vine
E îmbrăcat mereu în sânge?

Crezi că vorbele nespuse
Au murit subit în mine,
Și doar visul sau speranța,
De un fir ușor mă ține?

Nu s-a terminat povestea,
Cartea încă se mai scrie…
Mă aprind ades prin rînduri
Și mă ard în poezie...

20.05.2017
foto susa internet

Camelia Cristea







sâmbătă, 6 mai 2017

Mulţumesc

Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă-mi supărarea,
Riduri, valuri de întristare
Îmi tot tulbură cărarea…

Rugăciunea-mi întăreşte
Şi dă-i aripi că să zboare
Către Cerul de lumină
Unde raiul e în floare!

Nădejdii ce-i în risipă
Dă-i curaj să toarcă iar,
Fire de credinţă, pace,
Că nimic nu e-n zadar.

Inima-n genunchi se roagă
Nopţile în privegheri,
Cât de harnică furnică
A rămas pierdută-n ieri…

Clopotul tăcerii sfinte
Mai răsună azi în strană,
Îngeri, Sfinţi, plini de lumină
Îmi mai oblojesc o rană.


Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă tot ce-i trist,
Uneori mă pierd cu firea...
Mulţumesc, deci mai exist!


http://confluente.ro/camelia_cristea_1494091669.html


24.01.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea






sâmbătă, 29 aprilie 2017

Să rămân



Dă-mi o inimă curată
Să sporesc în rugăciune
Prin furtunile din vremi
Să -mplinesc şi cele bune.

Dă-mi curaj să trec de mine
Când sunt stânca împietrită,
În căderi şi ridicări
Să rămân mereu smerită.

Dă-mi curaj să îmi duc crucea
Fără să cârtesc aş vrea
Să rămân mereu de veghe
Doar în sfânta casă Ta.


09.04.2017

foto sursa internet


Camelia Cristea

duminică, 23 aprilie 2017

Primăvară...



Multe ace-am scos din mine
Mă-nţepau până la os,
Viaţa însăşi mi se pare
Că s-a întors toată pe dos.

Ninge aspru- n primăvară
Şi copacii plâng cu-amar,
Crengile îşi pleacă fruntea
Că într-o rugă pe altar.

Vântul suflă fără milă
Supărat pe firul ierbii,
Unde-s paşii Primăverii
Să-i sărunte-n treacăt cerbii?

Soarele ascuns prin cetini
Vrea să mai trimită raze,
Printre lacrimile ploii
Să găsim şi calde oaze…

Zgribulite stau sub streşini
Multe vrăbii la taifas,
Ciripesc fără încetare
Să mai uite de necaz..

Florile stau îmbrăcate
Sub un strat de promoroacă
Se tot roagă în tăcere,
Soarele să le petreacă...

Vântul spulberă cărarea,
Iarba tremură sub pas,
Primăvară te rugăm
Să ne scoţi iar din impas

Peste vremurile tulburi
Să trimiţi un soare blând
Ciocârliei să-i dai tonul
Un concert să ţină-n crâng.






22.04.2017


Camelia Cristea



sâmbătă, 8 aprilie 2017

Împăratul



Pe asin trece călare
Iar pe drumu-i curge floare,
Ramuri sfinte de finic,
Omul e atât de mic…

Îl slaviste şi îl vrea
În lume Împărat să stea
Poarta cerului îl aşteaptă
Calea grea, dar şi cea dreaptă.

Ramuri de măslin şi floare
Viaţă-i scurtă, trecătoare,
Omul nu înţelege rostul,
Cerul sfânt şi adăpostul.


Slavă cea deşartă trece
Urmă ei e tare rece,
Veşnicia nu se surpă
Dar cu greu spre ea se urcă.

Împăratul plânge turmă
Şi cu sânge-şi scrie urma,
Toţi copacii dau în floare,
Păcatul cu greu mai moare…

Gloată strigă şi îl vrea
Împărat aici să stea
Veşnicia îl aşteaptă
Calea grea, dar şi cea dreaptă!



09.04.2017

foto sursa internet


Camelia Cristea



miercuri, 1 martie 2017

O poveste



Ghiocei şi toporaşi
S-au grăbit să dea de veste
Că se scrie o poveste,
Cu un fir de iarbă crud.

Toată lumea vrea să vină
Într-o haină de lumină,
Primăvara prin boboci
Să ne primenim cu toţi.

Ploaia s-a grăbit să spele
Cu o lacrimă curată,
Ce din cer a fost vărsată
Haina plină de pământ…

Vântul cocoţat pe luncă
A dat verdelui poruncă
Să mai ţeasă un covor
Dintr-un fir de in uşor…

Pe un munte gârbovit
Iarna şade într-o rână,
Cu zăpezile pe mână,
Soarele le-a mai topit.

Baba Dochia îşi poartă
An de an aceiasi soartă,
Mână turma sus pe creste
Şi-a rămas doar o poveste.


foto sursa internet

25.02.2017

Camelia Cristea


sâmbătă, 25 februarie 2017

Idealuri



Am făcut din idealuri,
Trepte pe care să urc
Dar vă spun că uneori,
Drumul a fost şi abrupt...

Pe o pantă lunecoasă
De fatidice întâmplări
Am schiţat uşor grimase
Şi- am scâncit în resemnări.

Au trecut pe lângă mine
Oameni, munţi şi sentimente,
Unghiurile nu păreau
Să mai fie congruente...

În clepsidre de nisip
Timpul se scurgea agale
Într-o zi prin împăcări
Am găsit o altă cale.

Muguri noi crescuţi pe ram
Mi-au adus şi alinare,
Cu toiagul împăcării
Trec prin muntele de sare…

Bucuria am s-o ţin
Să îmi fie pe drum sfeşnic,
Chiar dacă scâncesc prin mine
Şi de ea nu sunt prea vrednic…


25.02.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea








duminică, 19 februarie 2017

Pelerina



Să nu spui adio, coarda încă doare
Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare,
Pleopa tremurândă caută şi-acum
Colţul de lumină şi Omul cel bun.

Aripa se frânge când furtuni lovesc
Cad mereu în mine şi mă poticnesc
Stâncile crescute chiar în faţa mea
Ştiu că într-o zi sigur vor cădea...

Vulturi o să vină să mă înalţe-n zbor
Sufletul e tânăr chiar nemuritor,
Trunchiul se îngroaşă îi tot cresc inele,
Într-o bună zi am să trec prin ele…

Să nu spui adio, crengile se pleacă
Lumea e-n derivă şi tot mai posacă
Coarda încă doare m-au lovit în ea,
Dar... pun pelerina pentru vreme rea!

foto Mircea Bezergheanu

11.02.2017

Camelia Cristea




sâmbătă, 11 februarie 2017

Şah...



Pe o tablă plină, piesele se mută
Nu vorbim acum, de a lor derută…
Pionii în alertă vor să prindă tura,
Nimic nu e sigur râde chiar măsura.

Regina se bate iarăşi cu-n nebun,
Furia e oarba, paiele-s în drum.
Morile de vânt cresc şi în cuvinte
Clipele sunt fade, jocul ăsta minte!

Unii vor remiza a venit momentul,
În picioare strâmbe şade argumentul,
Tabla este plină, un pion clachează
Jocul e în toi, el parcă visează...

Piesele se mută c-o mâna de sus
Până şi decorul, iernii parcă a râs.
Turele se schimbă una, câte una,
Regula e simplă râde iar minciuna!

Caii vor să prindă regele să-i ia
Sceptru şi coroana dacă s-ar putea...
Miza este mare, clipele de ceară
Într-o zi senină, răul o să piară!


foto sursa internet

11.02.2017



Camelia Cristea



sâmbătă, 4 februarie 2017

Rânduiala



Rânduiala rău se surpă
Mulţi coboară, puţini urcă,
Răul biciuie cu ură
A întrecut orice măsură!

Cei mai “Mari” îşi fac statui,
Din greşeli şi-şi bat şi-un cui,
Chiar în frunte de se poate
Să le aibă ei pe toate…

Cei de rând îşi duc povara
Vor să scape de rău ţara,
Piatră de încercare grea
Au pus furii iar pe ea!

Sfinţi şi îngerii din icoane
Împlinesc sfinte canoane
Şi se roagă pentru noi
Să ne scape din nevoi!

foto sursa internet

Camelia Cristea