sâmbătă, 30 ianuarie 2016

DAR


Tu mi-ai dat cu mâna dreaptă
Să fiu simplă și înțeleaptă
Mi-ai pus miere în pahar
Și-ai turnat din plin și har.

Mi-ai dat aripi de lumină,
Când eram căzută-n tină
Cerul s-a deschis să ia
Chiar sărmană vina mea...

Mi-ai dat clipe de magie
Și un car de bucurie,
Îngerul de veghe a spus
Că sunt daruri chiar de sus!

Ai cules cu mine stele,
Zile-nopți am ars prin ele
Am făcut din noduri scară
Și-am trecut prin foc și pară!
-----------------------------
La răscruce vânturi bat
Dar prin toate-am să răzbat
C-am făcut un legământ
Seva să crească-n Cuvânt...

Să duc steagul de lumină
Chiar și-acolo unde-i vină
În genunchi să pun furtuna,
Rugăciunii să-i pup mâna!


29 ianuarie 2016

Camelia Cristea







marți, 26 ianuarie 2016

Trec..

Deșertul l-am trecut deunăzi
Ca setea căutând fântâna
Și a rămas în urmă doar fărâma
Sudorilor ce-au curs fără să știi...
–-----------------------------------------
Cu pași de gând trec miriștea ca vântul
Și mă zdrobește cerul și pămâtul,
Doar mările pe valuri de trăiri
Așteaptă resemnate să te miri.

Copacii trec grăbiți pe drumul vechi,
Iar amintirile se scriu doar în perechi,
O cană cu lumină aș mai bea
Când zorii curg ușor ca la cișmea.

Cred c-am venit târziu sau prea curând,
Doar ghioceii amintirii plâng...
Într-o năframă perlele adun
Și-n calea nemuririi să le pun...


foto sursa internet

Camelia Cristea



marți, 19 ianuarie 2016

Doină



Și te apucă jalea când vezi ce e pe aici
Au mai rămas acasă vreo două, trei furnici,
Stejarii noștrii falnici în lume au plecat
Din munții cei bătrâni durerea a mușcat...

Cărările de dor își plâng ades amarul,
Cu jertfă ați marcat “Stapâni” acum hotarul,
Cureaua noastră-i strânsă și ne rugăm mereu
Să ne păzească Cerul și Bunul Dumnezeu!

Spitalele sunt pline și mulți neputincioși,
Voi sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși
Din vârful slavei voastre să coborâți aș vrea
Să dați binețe Vieții și-n dragă Țara mea!

Uitați-vă la Cer vă judecă chiar Sfântul
Voi ați călcat Dreptatea, Iubirea și Cuvântul,
Puterea astăzi este dar cade într-o zi...
Și slava cea deșartă curând nu va mai fi...

Să vă treziți odată sunt multe de făcut!
Avem un grâu de aur ce nu ni l-ați vândut...
Iar pită noastră-i bună, cu mâini e frământată
Ne dați în ultim ceas o Viață ce-i furată?

Vă luminează sfinții să dați o lege nouă,
Iubirea să vă fie pecete chiar și vouă
Doar umăr lângă umăr, putem să ducem Țara
Că-i tare gârbovită și grea-i mai e povara!


foto sursa internet


Camelia Cristea



vineri, 15 ianuarie 2016

Mai are-un singur dor...


Mai are-un "singur dor" Poetul nepereche,
Ca liniștea să-i curgă prin flaut la ureche
Prin foșnetul pădurii să cânte ciocârlia
Să știe că e vie și astăzi România!

Un Mircea să se nască atât El ar mai vrea
Să apere poporul și Sfântă Țara sa (mea)
Păstorul înțelept să lumineze turma,
Pe unde calcă el să înflorească urma!

Toți brazii noștrii falnici să se întoarcă acasă,
Chiar de e viața grea e totuși mai frumoasă!
Să nu cerșim o pâine la porțile străine
Din piatră seacă crește mai glorios un Mâine!

În schituri și biserici se roagă însăși sfinții
Să ne cinstim Poporul, Credința și Părinții,
Căci valuri de întristare adesea trec hotarul
Și-n inimă de țară jelește iar amarul.

Poetul nemuririi privește chiar din cer,
Prin stihuri ne vorbește de marele mister,
O flacără mai arde în pieptul de viteaz
Să treacă biruința de orișice necaz!

Mai are-un singur dor Poetul să “Rămâi
La starea de iubire cum a fost cea dintâi,
Sărutul să nu-l dai ca Iuda ce-a trădat
Și a căzut în iad prin marele păcat!

O somnoroase păsări” din cuiburi dezgolite
Purtați în  piepturi inimi ce sunt încă rănite
Poetul vă așteaptă cuminicat la masă...
Iar pâinea aburindă sfințește sfânta casă!

Din “cercul nostru strâmt” vedem că ești lumină
Că ai scăpat de patimi, dureri și chiar de vină,
Veghează Țara Sfântă să treacă drept prin vremi
Știm că acum de rele nicicum nu te mai temi!



15.01.2016

foto sursa internet



Camelia Cristea