vineri, 30 octombrie 2015

Copilăria



Mi-am văzut copilăria
Într-un strai de floare rară
Ce stătea pe un pridvor,
Cu o inimă uşoară...

Avea aripi ca de înger
Şi-n privire cer senin,
Amintirii de poveste
Eu şi astăzi mă închin.

Toate grijile de multe
Le duceau Părinţii mei
Noi cărăm raze de soare
Şi zburdam ca nişte miei...

Mama ne dădea lumina
Într-o ceaşcă dimineaţa
Să vedem cu ochi curaţi
Cât e de frumoasă viata.

Tata construia vapoare,
Pentru nopţile cu stele
Eu şi fraţii mei de suflet
Ne plimbam mereu cu ele!

Bunii mei duceau povestea
Până-n piscul unui munte
Stând la sfadă multe ierni
Au ajuns toate cărunte...

Cireşul din poarta casei
Avea cei mai scumpi cercei,
O ureche de copil
S-a împodobit cu ei.

În vesmântul bucuriei
Se îmbrăcau adesea brazii,
Nucile le tot furam
Că în joc eram nomazii...

Când ninsorile de flori
Trimiteau în lume raiul
Noi cei mici ne adunăm
Să primim cu toţi alaiul.

Sănii multe, fel de fel,
Treceau strada la paradă
Porţile se deschideau
Venea lumea să le vadă...

----------------------------
Mi-am privit copilăria
Într-un strai de viorele
Aş da pumnul meu de clipe
Să mă prind iar printre ele...



foto sursa internet

Camelia Cristea




joi, 29 octombrie 2015

Anotimpuri



Cad mereu şi mă ridic
Dar vă spun că nu abdic!
Ramuri verzi mai are pomul,
Cât trudeşte încă Omul.

Mă dor mâinile şi pasul,
Uneori străin mi-e glasul,
Timpul sapă fără milă
Şi mă simt tot mai umilă...

Trec grăbiţi mereu cocorii
Răvăşind în cârduri norii,
Toamnele gravează-n frunze
Pictorii desfac iar pânze...

Ţes din ierburi fire noi
Să dăm timpul înapoi...
-Unde eşti copil din mine?
Mă întreb:- Îţi este bine?

Şi strig pașnic tinereţea:
-Unde şi-a ascuns fânețea?
Stelele din Carul Mare
Le purta prin buzunare...

Toamnele s-au adunat
Prea grăbite la arat
Trec cu plugul peste noi
Şi ne-mbracă parcă-n ploi...

Iernile-şi aşteaptă rândul
Le vesteşte tainic gândul,
Ghioceii îmi scriu pe tâmplă,
Într-o linişte adâncă...

Anotimpuri din fuioare
Torc din razele de soare
Şi brodează amintirea
Cred că asta e menirea!

foto sursa internet


Camelia Cristea







sâmbătă, 24 octombrie 2015

Vremea...



Fire noi îmi dai mereu să țes Toamna din cuvinte
Și-n pastel să pun contur, doar cu inima fierbinte.
Iar când lacrimi bat în geam, cu rugina de pe frunze
Se adună chiar poeții și din foi fac alte pânze...

Crengi uscate le par brațe ce îmbrățișează vântul,
Dintr-o cană, doar cu must a gustat parcă Cuvântul!
Se aprinde-n vatră focul și gutuile în lămpi,
Noptea prinde-n sac lumina și chiar bruma de pe tălpi.

Feți frumoși și Zâne bune aduc zilele înapoi,
Când din muguri Primăvara se uita frumos la noi!
Ștrengărește un copil umple casa cu lumină
Și-nfloresc în geam petunii, pentru iarna ce-o să vină!

Au roșit ușor obrajii când îmi dai sărut pe gene
Și în brațe mă cuprinde mult iubitul Moșul Ene!
Îngerii aprind făclii și din harfe curge ruga,
Cel umil se înaltă acum chiar de alții îl cred sluga!

Stelele roiesc cu foc pe al cerului mijloc,
Când pământu-și pune straiul, pruncușorul vede raiul!
Toamna harnică și bună se înaltă pan' la lună,
Vremea toarce fir de ață peste noi și pentru viață...

foto Pat Brennan ( sursa internet)


Camelia Cristea






joi, 22 octombrie 2015

Octombrie



Un Octombrie bizar trece pasul tot mai rar
Scutură pe rând şi frunza, subţiată parcă-i pânza
Urcă dealul cu regrete şi mai face piruete,
Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri...

Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori
Şi la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie
Rândunele zgribulite stau sub streşini pitite
Moţăie şi tot visează că pe câmp e Vara trează...

În grădină margarete şi-au pus galbenul în plete
Sunt fragile şi cochete, dar au apă şi în ghete...
Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea,
Hornul caselor fumează că să ţină lumea trează!

Grâul bun a umplut sacul că să aibe şi săracul
Pita mare şi gustoasă să crească la el pe masă,
Calendarul rupe foi pentru vremurile noi,
Un noiembrie grăbit parcă-n în gară s-a oprit...



16 octombrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea






duminică, 18 octombrie 2015

Trandafiri



Cu un braţ de trandafiri trec prin viaţă şi te miri
Că furtunile trecute au rămas necunoscute
Tot ce rău a fost cândva...a plecat cu vremea rea,
Iar în fiecare floare văd cum soarele răsare.

Am luat munţii mei de dor si îi ţin lângă picior
Fluieră mereu tăcerea ştiu că asta este vrerea!
Timpul scurmă şi petrece peste ceas cu pasul rece,
Eu îi dau petale-n dar pentru clipele cu har...

Mulţi şoptesc că e destin să bei rouă dintr-un crin
Şi să duci cu tine seară un arcuş chiar şi vioara
Să asculţi în suflet valsul şi în rugi să vezi înaltul!
Odă bucuriei cânta chiar de inima ţi-e frântă...



foto sursa internet


Camelia Cristea


Doar Poeții



Ard Poeții pe un rug ce doar Dumnezeu îl știe
Și împart cu vrerea Lui lacrimile pe hârtie...
Îngerii șoptesc Cuvinte ce au fost muiate-n har,
Ei le îmbracă-n poezie și dau slavă pentru dar!

Doar Poeții văd adâncul mărilor, dar și durerea,
Frumusețea se înclină e știut că asta-i vrerea.
Ceru-și varsă călimara pe un petec de hârtie,
Crizantemele și macii înfloresc în poezie!

Liniștea pe trepte urcă și-i zidește chiar palate
Uneori e atât de singur, pare că are de toate...
Dragostea îi e alături sau o caută mereu
Și aleargă după ploaie, ca un tânăr curcubeu...

El Poetul zugrăvește, ară, cântă și iubește
Se ridică și coboară pe o nevăzută scară.
Din fuioare de lumină toarce gândul cel senin
Să dea fire de frumos zilelor ce-n dar ne vin!

Scrie perle, nestemate ce-n adânc au fost păstrate
Și le scoate-n „Piața Mare”! El le dă nu-s de vânzare!
Când în geam apar și umbre, gândurile care-s sumbre
Le trimite la plimbare pe cărări cu flori și soare!

Cărțile îi sunt aleanul ce îi țin trăirea caldă,
Când potecile din lume fără milă par să ardă
Verbul a iubi îl scrie doar cu litere de aur
Dă de fiecare dată, din a inimii tezaur...

foto sursa (internet) Karinakiel


Camelia Cristea


sâmbătă, 17 octombrie 2015

Leac



Îmi ești leacul care vine când părerile de rău
Mă alungă fară vrere doar acolo unde-i greu
Glaciare, clipe seci îmi strivesc cu talpa rece,
Chiar poveștile frumoase, unde Zâne erau zece!

Cu bagheta fermecată scuturi cerul meu de nori
Și lași caii bucuriei să alerge doar prin flori
Umplii inima de pace și o faci mereu ușoară,
Fără cuie și unelte pui în mine câte-o scară.

Îmi dai aripi pentru vise și o ceașcă cu lumină
Beau cu sete și iubire iar la colț mai pun o vină
Trec de mine uneori, brațul tău iar mă ridică
Sunt un fluture plăpând sau doar pasul de furnică!

Ești copac, eu doar o frunză ce se zbate-n vânt mereu
Întinzi palma și mă ții când e frig la pieptul tău
Nu lași pașii nevăzuți să strivească a mea urmă
Ștergi cu un burete roz tot ce-i rău în astă turmă...


pictura Infinite Longing by Juliana Nan


Camelia Cristea

16 octombrie 2015









sâmbătă, 10 octombrie 2015

Decor de Toamnă


Frunzele vorbesc în șoaptă că podgoria e coaptă
S-au umplut paharele, via-și strânge straiele
Sus pe deal doarme și fânul trece vântul ca nebunul,
Crengile își pleacă fruntea ca să vadă ușor puntea.

Mere, pere, nuci și prune spun că vremurile-s bune,
Toamna-i darnică și lasă mult bleșug la noi în casă.
Lămpile sunt pregătite pentru zilele cernite,
La fereastră o gutuie lumineaz-o cărăruie.

Crizantemele înroșite în grădină stau pitite
Și privesc sfioase-n zare, până soarele răsare!
Un bostan își drege glasul în orchestră el e basul,
La ținută e atent că-i făcută cu patent.

Pe un deal mioarele își zoresc piciorele
Să ajungă-n strunga lor de care le-a fost și dor.
Un cioban din fluier cântă Vara ce-a rămas pe luncă
E în amintirea lui când umbla pe câmp haihui...

Stelele se plimbă-n car pe a cerului hotar,
Luna galbenă și rece pași-n vis pare că-i trece
Peste-un ceas... trăsura pleacă că e vremea măsurată,
Toamna-și flutură batista, în decor a fost artista!



foto sursa internet

Camelia Cristea







miercuri, 7 octombrie 2015

De o vreme...


De o vreme mă tot pierd prin nimicuri fără rost
Tu mi-ai fost de când mă știu, cel mai sigur adăpost!
Frământările viclene vin și fură timp din ceas,
După atâta tevatură, parcă nu mai am nici glas.

Am plecat să vânez vântul și să-l leg lângă un par,
Pașii mei să nu mai treacă pe potecă în zadar.
Am să-i rup ușor și biciul cu care-a lovit un pom
Să nu dea cu el vreodat' chiar în inimă de Om!

De o vreme trag concluzii și la carul Toamnei mele,
În care am pus chiar vise și -un buchet de crizanteme...
Când puterile mă lasă și urcușu-i mult prea greu,
Îngerul ce-mi este dat trage El în locul meu!

Am plecat să scutur munții de rugina unei frunze,
Dorul ce-a fost verde-n vară a rămas pictat pe buze.
Pe poteci mai văd și pașii ce-au urcat, acum coboară,
Nu sunt scluptor, dar adesea mai cioplesc în mine- o scară!

---------------------------------------------------------

De o vreme versul fuge ca un căprior rănit,
Prin cerneala unui nor greu mai este de găsit!
După ploaie curcubeul i-a trimis culori în dar
Să noteze cu speranță Toamna asta-n calendar!



7 octombrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea



marți, 6 octombrie 2015

Imagini

Plouă toamna peste diguri,
Pomi-s scuturaţi de friguri,
Prin rafale frunze arse
Trec cu feţele întoarse.

Marea-n zbucium, peste valuri
Şi-a pus bărcile în hamuri
Portu-i luminat de fulger,
Uneori vegheat de -un înger!

Un pescar ţese năvodul
Cu privirea în senin
Aşteptând să treacă larma
Şi mai bea un strop de vin.

O sirenă urcă valul
Zbuciumat de plânsul mării,
Perlele ce-s în adâncuri
S-au jertfit parcă uitării...

Pescăruşi goniţi de dor
Duc pe aripi nostalgii,
Toamna s-a îmbrăcat în nori
Că Fecioarele în vi...

Din mătasea zării gri
Se desprind cocori răniţi,
De potcoavele de nori
Parcă-au fost uşor loviţi...

Pe nisip se înaltă urme
Din a valurilor turle,
Trei castele în ruină
Vor ca Vara iar să vină...

Liniştea coboară-n valuri
Şi se sprijină de maluri,
Zările mai ţes senin,
Pentru zilele ce vin...


foto Brighton Anglia (septembrie 2015, arhivă personală)

Camelia Cristea




Aripi de Lumină


Aripi sfinte de Lumină, rugăciune neîntreruptă
Ne îndrumi în astă lume, când cărarea-i prea abruptă.
Îngeri, Serafimi, Fecioare, străjuiesc cu sârg altare,
Iar în psalmi şi acatiste te slăvesc cu râvnă mare!

Din icoanele bătrâne, lacrimi curg şi sunt de sânge,
Inima în piept de Mamă, pentru fii mereu îţi plânge.
Te slăvesc în ceruri sfinţii şi-Ți sărută mâna dreaptă,
Pentru fiecare rugă mai urcăm în cer o treaptă!

Vremurile-s de încercare, rătăciţi şi însinguraţi,
Milă dă la fiecare şi iubire între fraţi!
Celor care sunt bolnavi, le dă Maică vindecare,
Pentru toţi copii tăi ai mereu multă răbdare!

Orbilor le dă lumină şi putere-n rugăciune,
Fapte bune şi curate să împlinim în astă lume!
Gârboviţilor curaj ca să-şi lepede păcatul,
Cu o inimă curată să vedem cu toţi înaltul!

Doar sub aripile Tale, mai scăpăm de neputinţă
Suntem vlăguiţi cu toţii şi-avem puţină credinţă!
Tu ne iartă şi ne îndrumă: paşii, inima şi viaţa
Că-i firavă şi se rupe mult prea repede șia!

1 octombrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea







sâmbătă, 3 octombrie 2015

Lacrimă de toamnă

Lacrima iubirii mele a înflorit mărgăritar,
Într-o lume care-i strâmbă... dragostea n-are hotar!
Dimineața-mi bate-n geam cu-n mănunchi de viorele,
Pleoapele zidesc lumina chiar de-s vremurile grele!

La amiaz când cerul plânge obosit de întâmplare,
Un bujor îmi ține calea să-mi aducă alinare!
Curcubeul crește-n zare în culori multicolore,
Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role.

Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac,
Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac
Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna
Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna.

Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri
A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri.
Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare
Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei!

Ochii caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul,
Cu o mână nevăzută le învelește însuși Domnul!
Noaptea-și trage pelerina peste lume și veghează
Până cântă-n zori cocoșul și un prunc ușor ofteaza...

Bruma a căzut pe frunze, dă de veste că e Toamnă,
Vremea trece dar și vine tot la braț cu câte-o Doamnă...


foto Mihai Lupu

Camelia Cristea