joi, 31 iulie 2014

Zaruri


Când zaruri aruncate, azi mai decid o soartă,
Amarul încrustat în rama de la geam
Așteaptă mângâierea clipelor deșarte,
Un ram cu frunză verde...acoperă un ram.

Prin clopotul furtunii, se zbate amintirea,
Între reprize tâmpe, se mai divid trăiri,
Mi se dilată ochiul, aș vrea să văd iubirea,
Învejmăntată toată în crini și trandafiri.

Doar ropotul de ploaie, îmi răscolește teama
Avarul ia în sac, un lujer plin de flori
Mă pizmuiesc vrășmașii și strâmtă e odaia,
Iar nopțile sunt albe...eu ațipesc în zori!

Și mă înalt prin vise, pe aripă de vultur
Nemărginirea clipei în fir de busuioc...,
Tărâmul de nădejde, un înger mă ridică
Și îmi sfințește viață, cu visul meu cu tot...!!!


http://confluente.ro/Strofe--Timpuri/camelia_cristea_1406954016.html

31.07.2014

foto Mircea Bezergheanu


Camelia Cristea




Mă întorc


întorc din mine..., uneori acasă
Și țipă vremea-n rama de argint,
O frunză galbenă e scuturată
Și se revoltă zeii din Olimp.

Pe clanța ușii tremură rugina,
Și-n balamale cuvinte-au înghețat,
Pe un perete cresc firesc liane
Nu am găsit nimic din ce-am lăsat.

Părinții mei sunt umbre mergătoare,
Dar au în suflet flacără - lumini
Și ochii lor e-un cer în sărbătoare
Când pruncii toți în brațe și-i mai țin.

Mi-e inimă brăzdată cu un clește
Încins în focul depărtării, pervertit,
Cam toate... încep cu - “a fost și nu mai este”
Și-n țarină se doarme la sfârșit...

Mai port pe umeri zdreanța regăsiri,
Cu flori și buruieni, din loc în loc,
E dulce - €“ amară clipa întâlnirii,
Copile unde ești? Vreau să mă joc!!!


foto Internet



Camelia Cristea

miercuri, 30 iulie 2014

Capital


Piaţa de valori, este în scădere,
Insolvente clipe, mulţi restanţieri,
De iubire astăzi, parcă nu se ştie,
Oamenii aleargă, către nicăieri...

Brokeraj şi dumping, lumea în alertă,
Capitalul lor a fost irosit...
Faliment declara cu jurisprudenţa...,
Toţi par că întreabă: - Unde am greşit?

Se scot la vânzare marele creanţe,
Unii licitează chiar şi viaţă lor,
Noi venim în lume cu braţele goale,
Şi plecăm în ceruri parese la fel.

Să oprim risipa, iubirea ne-o cere,
Nodul gordian trebuie tăiat,
Braţele deschise către-o viaţă nouă,

Cu lacrimi de rouă să fim toţi spălaţi.

foto internet

Camelia Cristea

marți, 22 iulie 2014

Bilanțul


Toată zarva asta e un foc de paie...,
Minte tulburată, drumuri fără rost,
Lumea agitată, multă hărmălaie,
Rupe firu-n două, tăie la mijloc.

Un rapsod sfidează timpul și durerea,
Și din harpă cântă melodii duios,
Îngerii de veghe, cerul îl ascultă,
Cred că-n lumea asta, poate fi frumos!

Soarele răsare peste toți la fel,
Unii Îl iubesc și se-ncred în El,
Alții fug de teamă, e mare Lumina,
Fără soare însă, moare rădăcină.

Fiecare alege, e stăpân pe el.
Liberul arbitru, este treaz de fel.
Când vine sorocul, vina se plătește,
Bilatul te înaltă, sau te prăbușește.


03.07.2014
foto internet

Camelia Cristea






sâmbătă, 19 iulie 2014

Păsări


Peste cer - lumină, negură și fum,
Păsări negricioase duc în ghiare moartea,
Taie viața-n două, lasă-n urmă scrum,
Ziua prea grăbită, s-a trecut în noapte.

Lăcrimează cerul, îngeri, serafimi...,
Tunuri sau €œrachete, taie rădăcina,
Cade pomul verde la mijloc de drum,
Îngheață cuvântul..., n-a murit Lumina!

Mințile-s bolnave, demoni le conduc,
Setea de putere, legământ de moarte,
Rătăciți pe cale, plini de sânge acum,
Au sărmanii toți mâinile pătate...

Clopotele bat, marșul funerar...
Florile mirate, învelesc mormântul,
Zaruri aruncate pe tabla de jar,
Trupuri în văzduh sunt incinerate...

Lutul își primește lutul ars acasă,
Rana-i oblojește, lacrimă de crin,
Dramele se scriu, cu mâner de coasă...,
OMULE, veghează, cât nu-i prea târziu...

19.07 2014

foto internet

Camelia Cristea



miercuri, 16 iulie 2014

Mai naşte-mă


Mai naşte-mă Mamă o dată...,
Şi spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeşte
Şi crapă în zece bobocul.

Mai naşte-mă Mamă o dată...,
Când rouă în lacrimi se scurge,
Şi spune-i ursitei s-o ţină
În cupă de crin şi de sânge...

Mai naşte-mă Mamă o dată...,
Când vulturul taie văzduhul,
Să-şi lase visul pe clanţă
Ca uşa să-mi fie deschisă.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Şi-n veac să rămân doar lumină!

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1405589134.html

foto internet

15.07.2014

Camelia Cristea




marți, 15 iulie 2014

Țesem


Țesem fire de păianjeni,
Lucrători la pânză lumii,
Se deșira și se rupe,
Iar la rampă vin nebunii!

Țesem fire de păianjeni,
Pânză toată se deșiră,
Lumea este mai întoarsă,
Talpa ei călca pe zgură.

Țesem fire de păianjeni,
Țesem fără de folos,
Am uitat de conștiință,
De lumină și Hristos!

Să ne-ntoarcem toți la vatră,
Însetați de apa vie...,
Să ne sărutăm pământul,
Presărat cu iasomie.

Să ne îmbrăcăm cu ia
Înflorită de pe câmpuri,
Să cioplim și-n piatră seacă,
Să pătrundem în adâncuri!

Să ne lepădăm de rele,
De păcate și de ură,
Să țesem cu fir de in,
Pânză să fie mai bună!

Și-n ștergare de lumină
Să ne îmbrăcăm icoana,
Picăturile de rouă,
Să ne oblojească rana.

Să țesem cu toți Iubirea,
Pe tărâmul de speranță,
Vieții noastre răvășite...,
Să-i mai dăm măcar o șansă.


14-07-2014
foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea



sâmbătă, 12 iulie 2014

În tren



Triunghiul nu mai este isoscel
Nici unghiurile nu sunt congruente,
Vorbim prea mult, nu mai gândim la fel,
Aceste clipe parcă-s corigente.

Din cupe beau când miere, când venin,
În zori culeg şi boabe mici de rouă,
În piept primesc un ghimpe - trandafir
Şi mă despart de mine apoi în două.

În vară furtunile se înteţesc,
Şi ploaia toarnă, lacrimi şi regrete
Pe geamuri un surâs hilar
Îşi face loc şi nu mai vrea să plece.

Batistele cuprind în palme tot
Se-ntorc pe dos şi uneori pe faţă,
S-au plictisit de-atâta stat în banca lor
Şi vor în lumea mare să mai iasă.

Le duc în gară, să urce într-un tren,
Cu destinaţie necunoscută,
Poate-or găsi mirese într-un vagon
Şi mâna lor cu drag să le-o sărute...

foto internet

Camelia Cristea


joi, 10 iulie 2014

Străjer


Mă bat ninsorile pe tâmplă
Şi vara asta ce-a migrat în toamnă,
Un vrăjitor parc-o descântă
Şi vrea să intre toată în castană.

Mă bat privirile dintr-o oglindă
De-atâta zarvă sunt mai resemnată,
Adun doar osemintele în palmă
Şi-o lacrimă târzie ce-i cutată.

Mă bat în proră vânturile reci,
Şi velele se rup pe ici, pe colo,
La cârmă nu ai vrut să treci,
Mi-ai dat în schimb o haină nouă.

Mă bat în cuie aşteptare,
Tărâm de dor şi de nădejde
Mă duc străjer în Carul Mare,
Eu...fir plăpând de lumânare...


foto Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea





miercuri, 9 iulie 2014

Flacăra



Pune-mi haină verde, umerii-s lăsaţi,
Duc în sac povară, anii adunaţi.
Port pe tâmple fire, nea de ghiocei,
Într-un colţ de cer, stau şi ochii mei...

Lăcrimez în doine şi chiar mă jelesc,
Sfânt ne e pământul ăsta românesc,
Şi arat cu sânge, brazda este vie...,
Nu scapă nici astăzi de reaua urgie!

Muşcă fiară vremii din a noastră soartă,
Lupii sunt flamanzi, câini-n poartă latră,
Biciuiţi bătrânii, zdreanţa vremii-şi duc,
Tinerii migrează...cuib stinger de cuci...!

Ei mai dau o lege, pun şi etichete...,
Străngem din şurub, mai tăiem din ghete,
Drumul se-ngustează, rănile ne dor,
Parcă am cerşi...toţi la uşa lor...!

Să-l strigăm pe Cuza, cu ocaua mică,
Vlad să - aducă ţepe..., ceaţa o ridică..!
Clopote să bată, poate ne trezim...
Flacăra credinţei să o înteţim!!!

foto internet


Camelia Cristea



marți, 8 iulie 2014

Şah – mat,



Suntem pioni pe tambla lor de şah,
Nebunii aleargă la voia întâmplării,
Un rege a primit sintagma - mat,
Iar turele fac rondul la porţile puterii.

Da..., miza este mare! Pionii sunt doar mulţi!
Mutările se fac...! Tu... trebuie să asculţi!
De nu-ţi convine..., pleacă!.. Mereu sunt piese noi,
Remiza nu se joacă..., se schimbă câte doi...!

05.07.2014
foto internet

Camelia Cristea





vineri, 4 iulie 2014

Tu știi



Tu știi că zorii au intrat în casă
Și-n buzunare stele-am adunat,
Că sita a cernut cu partea deasă
Și din nisip doar aur am luat.

Tu știi c-au înflorit toți teii
Și văd în ei luminile cerești,
Că ridicați în rag toți fariseii
Urcă semeț în ierarhiile lumești...,

Tu știi că sunt îngemănare
De lacrimă și bucurie...,
Că frunza verde uneori mă doare... ,
Eu am plecat spre toamna cea târzie...!

Tu știi că-ți sunt pământ și îmi ești apă..,
Că setea doar cu greu mi-o potolești,
Că spinul trandafirul înțeapă...
Și plâng apoi cu lacrimi îngerești...!

Tu le știi toate...și le dai lumină,
Și-n rugi cu nard le învelești...
Pui inima să cânte în surdină,
Tropar la praznice împărătești.

foto internet



11.06.2014

Camelia Cristea






joi, 3 iulie 2014

Răspuns la scrisoarea unui Părinte


Răspund târziu Părinte, cu lacrimă de dor,
Printre hăţişul vremii, nu e deloc uşor,
Dar inima-i acasă, alăturea de tine
Şi ştiu când ţi-este rău şi când îţi este bine.

Nu am uitat Părinte, nimic din ce-ai făcut
Şi braţul ce te doare, acuma ţi-l sărut.
Să ştii că depărtarea şi mie rană-mi face,
Dar mint că-mi este bine, el dorul nu-mi dă pace !

Şi o să vin Părinte acasă-n pragul verii
Să potolim şi setea, şi lacrima durerii,
Să laşi poarta deschisă, eu vin pe înserat...
Cu-n braţ de trandafiri, de toate fiu iertat..,!

foto internet

Camelia Cristea