duminică, 27 mai 2018

Clipele

Telefonul sună Mamă  
Și anunță despărțirea,  
Firul vieții se deșiră  
Așa cum îi e menirea.  
 
Clipa curge răvăsită  
Într-o lacrimă-sărată,  
Eu te strig din suflet -MAMĂ!  
Tu în ceruri ești plecată!  
 
Rugăciunea umple golul  
Ce-a rămas în casa ta,  
Despărțirea mă strivește  
Clipa este tot mai grea!  
 
-----------------------------  
 
Te privesc și văd lumina  
Ce-o doreai atât de mult  
Într-un colț de suflet Mamă,  
Glasul tău îl mai ascult…  
 
Cerul și- a deschis ferestra  
Și-a venit să mi te ia  
Mamă s-a sfârșit durerea,  
Veșnicia este- a ta!  
 
Curg prin mine clipe fade,  
Întrebări fără răspuns,  
Cât aș spune că mă doare  
Tot ar fi indeajuns…  
 
Firul vieții se deșiră  
Cum e cursul cel firesc,  
Cerul cel spuzit de stele  
Încerc iarăși să-l privesc.  
 
Mă gândesc că veșnicia  
Te-a primit cum îți doreai  
Și un Înger bun Măicuță  
Te-a dus sus, la Domnu-n rai!  
 
Odihnește Doamne în pace, sufletul Mamei mele!  
 
foto sursa internet  
 
Camelia Cristea  

duminică, 13 mai 2018

Mână Ta




Pune mână Ta peste rana lumii
Au ieșit la rampă până și nebunii...
Lupi flămânzi atacă turmele de oi,
Mai trimite îngeri astăzi printre noi!

Alină durerea celor ce te cheamă,
Strigătul tăcerii să îl ei în seamă
Rana oblojește bietului sărman
Zilele sărace se tot scurg în van…

În tunuri de fildeș se rotesc iluzii,
Cei neputincioși își doresc pefuzii
Și o mână -ntinsă când le este greu
Singura nădejde, Bunul Dumnezeu!

Anii adunați, zilele de ceară,

Muguri de lumină să nu-i lași să piară
Primăvara asta să fie solie
Să trimită simplu câte-o bucurie…
Pune mâna Ta peste rana lumii!



foto sursa internet

Camelia Cristea




luni, 7 mai 2018

Mamă


De-aș putea în brațe Mamă 
Te-aș purta până la cer, 
Vindecare și lumină... 
Să primești, încă mai sper.
Aș trece cu tine marea... 
Suferinței de se poate 
Și-n năvod aș prinde boala 
De om să nu aibă parte!
Munții i-aș căra în spate 
Să treci pasul spre lumină 
Și -n urcușul prin durere 
Primenită, fără vină …
Toți vulcanii ce-au erupt 
Peste trupul tău de humă, 
Ia-și pune pe fugă Mamă 
Să nu credeți că e glumă...
În deșertul unei zilei 
Apă vie eu ți-aș da 
Să îți ostoiască setea 
Și boala de s-ar putea… 
--------------------------------- 
Dar mă-ntorc acum în mine 
Și mă ard în neputință, 
Prin genunchiul sfânt al rugii 
Cer un pas spre biruință...
Și mă rog că floarea asta 
Ce-a nins albul peste noi 
S-o purtăm în suflet pură 
Pân la vremea de apoi.
De-aș putea în brațe Mamă
Te-aș purta până la cer,
Aripi îngerești să-ți crescă
Am nădejde și mai sper!

foto sursa intent
Camelia Cistea