duminică, 27 septembrie 2020

Trec...

 

Trec cârduri de cocoare

În zbor cu anii mei,

Azi gândul parcă doare,

Că-i simt că sunt mai grei.


Și totuși bucuria,

În mine-și face templu

Apusul să ne fie

Mereu un bun exemplu.


Copii noștrii muguri,

Vlăstare dau în floare

Și grija, parcă crește

Se face tot mai mare…


Pe umeri poartă munții

Și lumea o tot schimbă,

Un zâmbet mai șăgalnic

Se-arată într-o oglindă!


Un ghiocel tomnatic,

Îmi crește chiar în suflet

Să nu mă împovărez

Cu al anilor mei umblet...


Văd zmeul care zboară

Cu aripi de lumină,

Copilul, e un înger

Și n-are nicio vină!


E toamnă mă trezesc,

Trec cârduri de cocoare

Iar frunza prin rugină

Se leagănă și doare...

https://confluente.org/camelia_cristea_1601212700.html



02.09.2020


foto sursa internet


Camelia Cristea






joi, 17 septembrie 2020

Candela iubirii

 


Din zarva unei zile se scurge asfințitul,

Cărările prind talpa ce duce către somn

Adulmecă tăcerea și pacea nesfârșită

O rugă se aprinde în pieptul unui Om.


Din candela iubirii mai izvorăște mir,

Un Înger, pune plasturi pe rănile deschise

Pe file îngălbenite, de psalmi și acatist

Nădejdile se înalță în slove primenite!


Din zarva unei zile se scurge asfințitul

Iar ruga se înalță în slavă către cer,

În raiul împăcării, iertarile -s primite

O noapte liniștită, să mergem către somn…




foto sursa internet


Camelia Cristea


luni, 14 septembrie 2020

Cruce Sfântă

 

Cruce Sfântă- luminată,

De oameni ai fost trădată

În biserici stai de pază,

Duhul tău ne mai veghează.


Cruce Sfântă, ne aștepți

Să fim buni și înțelepți,

Spre Golgota să privim

În viață să ne smerim!


Cruce Sfântă, dar divin,

Azi la Tine mă închin,

Pe obrazul plin de lacrimi

Răstignesc atâtea patimi.


Cruce Sfântă, ne eșți punte

Când ne rătăcim prin multe,

Și toiag de îndreptare

Trec de muntele de sare!


Cruce Sfântă, har și dar

Când privesc spre al Tău calvar,

Cerul tot mi se prăvale

Sufletul e plin de jale.


Cruce Sfântă-n cer și casă

Ne eșți pază luminoasă,

Alungi duhuri și dureri

Mă înalți de nicăieri…


Cruce Sfântă pe o piatră

Fruntea-ți stă îngândurată,

Frații trec grăbiți prin lume

Fără țel și-un crez anume.


Cruce Sfântă pe un lemn

Tu te înalți să nu mă tem,

Să iau forță de la Tine

Când durerea rău mă ține!


Cruce Sfântă, fruntea Ta

Duce rana cea mai grea,

Și deschide cerul sfânt,

Urc prin lacrimă-cuvânt!


https://confluente.org/camelia_cristea_1599903998.html



foto sursa internet

12.09.2020

Camelia Cristea


sâmbătă, 12 septembrie 2020

Sărbătoare

 


Pentru mine,

Poezia este duminica împărtășirii cu Hristos,

Cămașa albă de in,

Pe care câmpul și-a scris toate florile,

Și lanul de grâu bogat,

Pâinea, ce se frânge în trupul nemuririi!


Pentru mine,

Poezia este iubire,

Emoția care o simt și azi la atingerea mâinilor,

Fluturii din stomac, care au plecat hai-hui,

Pe tărâmul, viață fără de moarte!


Pentru mine,

Poezia este izvor de apă lină,

Beau, că am însetat prin caruselul neputințelor omenești...

Căutarea sinelui, în vâltoarea vieții,

Mir vindecător, după slujba dezlegării de păcate.

Rugăciunea care îmi dă aripi să ajung la cer,

Albastru infinit, unde îngerii, cântă Osana!


Pentru mine,

Poezia este aer curat,

Iordanul în care am primit botezul

Și m-am spălat de păcatul strămoșesc,

Un Tabor, de ziua cincizecimii, doar pace și lumină,

O lumina nesfârșită, prin care văd aripi!

Oamenii au aripi, doar cei jertfeltnici!

Atâta bucurie, ca în ziua Învierii,

Când Hristos a trecut prin piatra mormântului

Și s-a ridicat la cerul infinit!

L-am văzut pictat pe Voroneț,

Și în sufletul Îngerului Păzitor!



Pentru mine,

Poezia este Mama duioasă și blândă,

Lacrima mea de dor și vara toridă,

Răsăritul și apusul într-un lan de maci!

E biserica mea sufletescă, unde Cuvântul a încăput curat,

Ca un prunc nevinovat, alăptat la sânul Mamei!


Pentru mine,

Poezia este Sărbătoare!

Dar, din darul Iubirii!


02.09.2020




Camelia Cristea




marți, 1 septembrie 2020

Serenadă



Într-un mac aprins de dor

Vara și-a lăsat iubirea,

Spre uimirea tuturor

Împlinește totuși firea.


Spicele de grâu în grabă,

Întorc capul cu mirare

Dintr-o frunză arămie,

Toamna sprintenă apare!


În livada de pe deal

Merele stau înroșite

Unele sunt derutate,

Au rămas doar pârguite.


Prune brumării aștepta

Se le prindă mâna dreptă,

Și-n borcane colorate

Să se vadă aranjate…


Via rodul pregătește

Pentru cel ce mai trudește,

Și-n butoiul pântecos

Pune vinul cel gustos!


În gutui se coace lampa

Pentru iernile târzii

Când în iureșul tăcerii

Printre gânduri ai să-mi vi.


Harnică, dar și frumoasă,

Toamna îmbrăcată-n flori

A venit la mine-n casă

Ca într-o zi de sărbători.


Printre crengile aplecate,

Vântul cânt-o serenadă

Amintirea unei veri

Ce-a plecat, în mare grabă.

01.09.2020

foto sursa internet


Camelia Cristea




https://confluente.org/camelia_cristea_1598964573.html